George Buhnici – riscurile la cumpărarea maşinilor second hand

Primele indicii care dau de gol o maşină cu rulaj foarte mare, de peste 200.000 km, se văd cu ochiul liber. Mie îmi ridică semne de întrebare de la prima privire jantele şi anvelopele uzate. Mai ales anvelopele de mărci diferite pe faţă-spate, tocite sau prea ieftine.

Semnele de lovituri de pietre pe botul capotei. Dacă sunt exagerat de puţine, maşina a fost lovită şi reparată pe faţă. Dacă sunt exagerat de multe, din nou semne ale unui rulaj foarte mare. Acelaşi lucru pe sticla farurilor.

Toată lumea vorbeşte despre semnele oferite de uzura interiorului. Volan, schimbător, pedalier, colţurile scaunului şoferlui, cotieră mijloc, mânerul uşii şoferului. Într-adevăr, uzura acestora este un semn al uzurii generale, însă nu întotdeauna. Poate fostul şofer făcea drumuri foarte lungi pe autostradă, implicit semnele de uzură vizibile sunt mai slabe, dar şi uzura efectivă este mai mică, pentru că motorul a mers constant, elementele de suspensie, direcţie, frâne nu au fost suprasolicitate.

De asemenea, o maşină cu rulaj mic condusă în oraş va arăta şi se va simţi precum una “alergată”.

Până aici, nici unul dintre semne nu este concludent, dar ne poate da indicii. Date mai serioase obţinem din maşină şi actele ei.

Spre exemplu, în cazul BMW-urilor modificarea kilometrajului este o afacere complicată. Cei care fac aşa ceva pretind 60 de euro pentru că sunt nevoiţi să intervină în trei locuri. Kilometrajul la un BMW se înregistrează în blocul de lumini, computerul de bord şi cheie. Reprogramarea fiecărei componente este obligatorie pentru că, altfel, kilometrajul real se va suprascrie din nou în celelalte modificate dintr-un element “neumblat”.

La majoritatea mărcilor este, oricum, necesară desfacerea bordului. Aşa că vă veţi uita după semne se zgârieturi pe elemente de prindere, şuruburi sau sticla bordului. Un mecanic de reprezentanţă are chei şi proceduri potrivite care, teoretic, nu vor lăsa semne. Un tip care modifică kilometraje trebuie să fie extrem de priceput ca să nu lase urme.

Însă chiar şi un kilometraj modificat “ca la carte” poate fi depistat.

Ceva informaţii putem găsi şi în cartea service a maşinii. Simplul fapt că vânzătorul pretinde că nu o are trebuie să ne ridice serioase semne de întrebare. Din păcate, până şi carnetele acestea se pot falsifica. Se întâmplă şi aici, şi în Germania. Dacă îl obţinem, sunăm la service-urile unde scrie că s-au făcut reviziile şi întrebăm. Întrebarea moarte n-are.

Un alt document important este factura din Germania a maşinii. Dealerul scrie în actul de vânzare kilometrajul din bord şi nu face concesii chiar pentru oricine. Falsul în acte este faptă gravă acolo şi se sancţionează conform legii. Cei mai neserioşi, ruşii şi turcii în general sau chiar şi unii nemţi, modifică uneori chiar ei kilometraje de acolo. Unele ajung, aşadar, să fie mânărite chiar şi de două ori până se revând în târg la noi. Din nou, şi factura sau lipsa ei ne pot oferi indicii.

Cum îi prinzi pe toţi cu “fofârlica”? Metoda cea mai sigură este să afli pas cu pas unde făcea fostul proprietar reviziile. Toate reprezentanţele BMW înregistrează în calculator kilometrajul din bord înainte să se apuce de lucru. Se întâmplă inclusiv la noi. Eu am întâlnit asta pe factura pentru un serviciu banal de reaşezare a braţelor ştergătoarelor. Cu puţină răbdare, poţi reuşi, iar efortul merită atunci când dai jumătate de miliard din banii tăi pe o maşină, chiar şi la mâna a doua.

La sfârşit, dacă eşti 97% convins că ai găsit o maşină cu kilometrajul real, trebuie să îi faci şi testul. Fie la reprezentanţă, fie la Autotest. O dată cu depăşirea primilor 150.000 km, motorul începe să piardă din compresie şi, implicit, din putere. Din cei 150 de cai putere, pe stand va avea spre exemplu numai 140 de cai. Mai puţin de atât este, iarăşi, un semn de oboseală. Mecanicii de acolo mai pot găsi şi alte semne de uzură pe la cutia de viteze, suspensii etc. Cine ştie, poate afli că maşina are kilometri puţini întradevăr, dar a fost răsturnată acu vreo doi ani şi reparată prost.

Din păcate, nici una dintre toate aceste metode nu este infailibilă. Însă luate pe rând şi încercate ajung să se suprapună şi să acopere aproape toate golurile. Dacă ai făcut verificarea abia după cumpărare şi afli că ai fost ţepuit, nu îţi mai rămâne decât să te judeci cu vânzătorul. Fie el român sau neamţ. Fals şi uz de fals, abuz de încredere sunt faptele, iar tu poţi cere şi despăgubiri civile.

În Germania, instanţa a sancţionat deja aceste lucruri, de aceea vânzătorii sunt destul de atenţi cu ce scriu pe factură. La noi, însă, este o junglă, iar tu trebuie să înveţi să supravieţuieşti.