George Buhnici despre „Rabla 2010” (II)

Spuneam în prima parte că, dacă aș avea o rablă, aș casa-o
acum pentru un tichet de 3.800 de lei în programul Rabla. Ba chiar
ieri, dacă s-ar putea. Aș lua voucher-ul și l-aș folosi alături de
alte trei, dacă mă ține pușculița să cumpăr ceva nou. Dacă nu, l-aș
vinde la un preț cât mai apropiat de 3.800 de lei.

Din păcate scenariul este ideal, așadar prea puțin
realizabil.

Problema este numărul mare de rable casate şi, automat, de
vouchere pe o piaţă controlată mai degrabă de speculanţi. Deghizați
chiar și în reprezentanți de vânzări. Cei de la Dacia, spre
exemplu…

Până una alta, nu o să mă apuc să îi descurajez pe toţi
pensionarii obişnuiţi să „bijuterească” cu o şurubelniţă şi o cheie
de 13 pe lângă Berlina ruginită din faţa blocului. Dacă aveţi
vreunul prin familie, acum e momentul să îi spuneţi că dacă nu îşi
duce rabla la Remat, de la anul va plăti să o caseze, în loc să ia
pe ea bonul de 3.800 de lei. Scenariu parțial adevărat, între noi
fie vorba.

Programul de înnoire va continua probabil, deși se discută
oportunitatea lui la nivel comunitar din cauză că seamănă prea tare
cu ajutorul de stat pentru constructorii auto, chestiune interzisă
la nivelul Uniunii Europene, dar acceptată ca utilă pentru
protejarea mediului înconjurător, în condițiile în care suntem încă
departe de ținta de scădere a emisiilor de carbon. O discuție prea
lungă oricum…

Cât despre partea cu casarea pe bani, ea ar putea de asemenea,
sau nu, să devină realitate. Casarea voluntară va costa
proprietarul, pentru că tona de fier vechi obținută dintr-o rablă
nu acoperă costurile cu dezafectarea ecologică. Adică, pe lângă
fier, automobilul trebuie să se lepede la finalul ultimului drum și
de acumulator, parbrize, anvelope, ulei, antigel și alte chestii
foarte greu de reciclat, a se citi costisitor de neutralizat.

O să spuneți, ok, dar tataia nu o să-și caseze de bună voie
fierul. O să lase piesa de muzeul ruginei să se tranforme într-un
ecosistem total artificial și dizgrațios, în timp ce tronează pe
cel puțin un loc foarte bun de parcare din fața blocului.

Mda, însă dacă se pune în aplicare proiectul de lege de care
știu eu că stă prin niște sertare de la ministerul mediului, atunci
o să dea fuga rapid la primul Remat. Nu vă țin în suspans. E vorba
despre impozitarea auto în funcție de categoria de poluare.

Pe românește, vine curând ziua când vom renunța la abominația
asta de taxă auto în schimbul unei măsuri cu adevărat europene,
care să demonstreze respectul pentru mediu. Adică un impozit anual
pe poluare. Cât fum produci, atât plătești.

De exemplu: conduci non-euro, dai 400 de euro pe an, 300 pentru
Euro1, 200 pentru Euro2 și tot așa. În plus, te mai verificăm la
tobă și când vii la ITP, ca să ne asigurăm că nu pufăi exagerat.
Dar, când cumperi hibrid, îți dăm de la stat o primă de 1.000 de
euro la achiziție și apoi nu vei plăti impozit de poluare. Este o
combinație între modelul german și francez, pentru care nu bag mâna
în foc să fie aplicat exact așa.

Acum cred că vă prindeți de ce sunt așa ieftine vechiturile
chiar și în stare bună prin autohausuri. Mai bine la export decat
la schrott.

Proiectul impozitării pe poluare ar fi trebuit votat încă de
acum doi ani, dar se pregăteau alegerile, iar cele patru milioane
de dacii mai vechi de 12 ani nu ar mai fi votat cu cine trebuie.
Suspansul continuă, așa că mai bine nu vă faceți planuri de viitor
lung cu o rablă.

Eu mi-am făcut însă un plan pe termen mediu. Cum nu am destui
bani acum să cumpăr o mașină, mai stau cuminte până la toamnă.
Prevăd că euforia casării se va mai dezumfla, însă vreo 30.000 de
rable tot se mai lichidează și în tranșa a doua. Asta înseamnă un
total de vreo 70.000 de tichete de reducere care să circule pe
piață tot anul.

De când am publicat prima parte, mașinile noi cumpărate în
program au ajuns pe la 4.500 ajutate de 2,8 tichete în medie pe
dosar. Așadar, s-au consumat 12.600 de tichete. Piața de mașini noi
va mai aspira ceva bani din pușculițele românilor împreună cu alte
câteva mii de tichete până prin octombrie când va apărea un fenomen
foarte interesant. Inflația de cupoane.

Ultimele se vor vinde, sper eu, cu mai nimic, adică vreo câteva
sute de lei. Pe ultimele o să le cumpăr eu cu câte 500 de lei
bucata. Și atunci o să aleg ceva nou. Sau poate second hand, că tot
a intrat și târgul în priză de când cu „Rabla”.

VA URMA