George Buhnici – ce descoperi când rămâi fără permis

www.buhnici.ro – Informaţie gratis despre lucruri care costă

Concluziile unui raport american pot părea incredibile: până la jumătatea acestui secol, s-ar putea ca maşinile conduse de oameni să fie interzise! Spun colegii de la promotor.ro. Eu le-am interzis de vreo lună. Mai exact mi le-a interzis agentul Scurtu de la Brigada de Poliţie Rutieră. Mi-a "scurtat" permisul pentru 60 de zile pentru că… a putut, dar nu voi dezvolta aici acest aspect.

Vreau să vă spun astăzi că agentul Scurtu mi-a făcut o picătură de bine în marea de rău gratuit. Am redescoperit că mai există şi altceva decât maşina.

Nu mă înţelegeţi greşit, sunt un şofer pasionat. Conduc din plăcere şi mi s-a spus că, deşi puţin cam prea sportiv uneori, mânuiesc volanul, pedalele şi schimbătorul destul de bine. Fierbe sângele în mine când stau inutil pe banca din dreapta.

Din păcate, de vreo lună am ajuns să mânuiesc cartela de metrou, ghidonul scuterului şi tichetul CFR. Însă fiecare dintre ele m-a reînvăţat câte o lecţie. Dincolo de economia de benzină, drumuri la spălătorie etc, fiecare dintre mijloacele alternative de transport despre care vă spun mi-a adus câte ceva mult mai important. Timp.

Metroul mă duce la muncă în 20 de minute. Rapid, sigur şi ieftin. Îmi dă ocazia să mă uit la oameni, să îi studiez, să mă distrez, să fiu impresionat. Metroul este un mic univers în care poţi învăţa multe despre societate. România este mai de bun simţ, mai colorată şi mai interesantă în subteran. Mai nou, au pus şi televizoare în staţii, iar operatorii de telefonie au instalat antene 3G şi pot să ascult radiourile online pe telefon. Până citesc presa pe mobil, am ajuns la muncă.

Am urcat pe scuter de vreo săptămână, de când s-a mai încălzit. Mai întâi s-a stricat ceva electric şi m-a obligat să îl repar cu vreo 300 RON. Am scrâşnit din dinţi, dar m-am bucurat că l-am cunoscut pe Iulian, un personaj simpatic, care la 50 de ani ai săi vine oriunde şi la orice oră să îţi repare "prototiptilul". Şi răspunde şi la apelurile primite pe messenger. Ce mai, un înger al pistonului de 49 cmc.

De când merge micuţul meu Piaggio Liberty, fac 7 minute până la muncă. Treaba mai ingrată e că trebuie să fiu cu ochii pe şoferii idioţi, care nu se uită în oglinzi. Zilnic feresc cel puţin unul pregătit să mă transporte fără bilet pe capotă sau pe uşile lui. Dar investiția de atenție face. Traversez oraşul într-un sfert din timpul pe care l-aş cheltui cu maşina și parchez aproape oriunde. Studiez foarte serios posibilitatea să îmi iau un scuter nou și mai mare cu care să înlocuiesc definitiv mașina în oraș.

Astăzi mi-am adus, însă, aminte de ce iubesc trenul. Pentru că am nevoie aproape disperată, totuși, de permis în weekend, am dat fuga la domiciliul de la Brașov să scurtez perioada de penalizare de la 60 la 30 de zile.

Trei ore dus, trei ore întors. Biletele la rapid îți garantează o călătorie relaxantă și reconfortantă. Nu știu cum să spun altfel, nu mă înjurați că vorbesc ca în reclame, dar așa este. Munții mei de acasă arată superb cu zăpada pe creste. Pâraiele înghețate de pe Valea Prahovei și malurile de piatră spartă sunt parcă dintr-un film cu Harry Potter.

Am pus laptopul pe masuța din față, l-am băgat în priza de 220V disponibilă la bord, am mufat telefonul și vă scriu online din rapidul 347. Nu mai trebuie să fiu atent să nu îmi distrug suspensiile în gropi, să stau cu ochii în patru la radare, la alți șoferi idioți sau pietoni sinucigași. Mă relaxez în fotoliul generos, frunzăresc netul, mă ridic, mă plimb dacă vreau până la vagonul restaurant sau la toaletă.

Și tot ajung mai devreme și mai ieftin decât cu mașina. Probabil va fi la fel și cu mașinile pe care nu le vom mai conduce noi peste câteva zeci de ani ca să nu le urcăm pe copaci, stâlpi sau alte mașini, și se vor orienta ele singure în timp ce noi facem orice altceva în tihna habitaclului SF. Nu știu, însă, cât de interesantă mi se pare însă opțiunea de a sta așa inutil.

Anyway… Până aici a vorbit optimistul din mine. Ajunge. De vineri îmi conduc din nou racheta roșie și toate argumentele de mai sus vor fi uitate. Carpe Diem și Yupiiii!!!