Furturi auto care nu contează

Acum ceva vreme, o cunoştinţă îmi povestea despre cineva,
exasperat că poliţia nu i-a găsit pe cei care i-au lăsat maşina
fără roţi peste noapte. În condiţiile în care nu era BMW, Mercedes
sau Passat.

Acum vreo două luni, prietena mea a constatat cu stupoare că nu
mai are oglinzi la maşină (un banal Ford Fusion), aşa încât a mers
la poliţie să facă o plângere. Urmarea: nici o urmare.

Recent, un coleg a păţit un lucru similar, adică s-a pomenit
fără ştergătoare la maşină. Cazul lui, însă, m-a făcut să scriu
aceste rânduri, pentru că mi se pare aproape incredibil ce
a păţit la poliţie.

Aşadar, omul nostru vrea să plece dimineaţa cu maşina, pe o
vreme ploioasă, când nu ai nici un chef să mergi la birou. Pune în
funcţiune ştergătoarele, când, surpriză! Ia-le de unde nu-i,
sunteul braţelor ştergătoarelor râcâind parbrizul trezindu-l de-a
binelea la realitate.

Ce să facă? Pus în faţa unei infracţiuni, decide să meargă la
poliţie, care nu e departe. Zis şi făcut. Acolo, ajunge la biroul
de furturi auto, unde orice păgubit are dreptul să reclame
dispariţia posesiunilor sale.

Trecem peste peisajul care aminteşte de vremea lui Ceauşescu: o
încăpere cu miros incert, cu pereţi degradaţi şi cu trei birouri pe
stil vechi, la care stăteau trei agenţi cam plictisiţi.

Un agent mai solid, cu „tricou cu burtă” şi un lanţ gros la gât,
l-a întâmpinat foarte rapid pe omul nostru: „Ia zi, care e
problema?”. Bineînţeles, răspunsul a fost „vreau să raportez şi eu
un furt”.

„Ce ţi s-a furat?” întreabă agentul. „Ştergătoarele de la
maşină” vine răspunsul. Pasul următor ţine de filmele cu
Stan şi Bran: toţi agenţii au început să hăhăie, lăsându-l
paf pe omul nostru. Ce poate fi comic într-un furt?

După câteva momente de bună dispoziţie, agentul nostru se
adresează unui coleg: „Ia deschide sertarul ăla şi dă-i de-acolo o
pereche de ştergătoare!”. Agentul al doilea se conformează şi îi
pune în faţă omului nostru un teanc de ştergătoare!

„Vezi care sunt bune şi du-te şi pune-le la maşină” îi
spune agentul omului nostru, care nici să comenteze nu mai
poate, mirat până peste poate de ceea ce se întâmplă în faţa
lui.

În timp ce colegul probează ştergătoarele la maşină, prietena
lui primeşte lămuriri de la agent: cantitatea de hârţogăraie care
trebuie completată pentru o infracţiune aşa de mică e prea mare şi
nu merită deranjul. Mai bine le dă poliţia păgubiţilor
ştergătoare, dacă oamenii nu se gândesc, totuşi, că e mai
simplu să treacă peste situaţie şi să îşi ia altele, că doar nu
sunt scumpe.

Un episod care este, într-adevăr, hilar, dar care ar
trebui să ne dea de gândit. O pereche de ştergătoare costă
nişte zeci de RON. O pereche de oglinzi costă chiar şi sute, în
timp ce un set de jante ne duce şi la 1.000 euro sau peste.

Totuşi, există cumva vreo limită minimă a valorii accesoriilor
furate, de la care poliţia să înceapă investigaţia? Sau suntem o
ţară cu prea multe probleme ca să mai conteze o pereche amărâtă de
ştergătoare?

TU
AI TRECUT PRINTR-O EXPERIENŢĂ
SIMILARĂ?

POVESTEŞTE-O
ACUM!

oraan.ro