Fii copil cu o maşină specială: Fiat 500 by Diesel
Dacă vă aşteptaţi la un test-drive cu Fiat 500 by Diesel, poate
veţi rămâne dezamăgiţi – vă recomand să citiţi testul colegului Constantin Ciobanu. O mostră
elocventă de obiectivitate. Eu, în schimb, iau o mică vacanţă de 1
iunie şi fac pauză de obiectivitate. Rămâne să vă spun foarte
subiectiv de ce mi-e drag Fiat 500 by Diesel.
VEZI
PICTORIALUL COPILĂRESC FIAT 500 by
DIESEL
Poate că, la preţul de 14.000 euro, se
găsesc oferte mai tentante. Pentru cei pragmatici. Însă, dacă te
pui în pielea unui copil, nu ştiu dacă găseşti alt pachet la fel de
simpatic şi, mai ales, cu acele tuşe foarte inspirate de
personalizare în stil Diesel. Diesel ca în „blugii Diesel”, nu ca
în „motor Diesel”. Nu, motorul este unul pe benzină, de 1,4 litri
şi 100 CP.
Poate că există maşini cu motor de 100
CP şi 1,4 litri care oferă performanţe mai bune, un comportament
mai dinamic sau un consum mai scăzut. Însă Fiat 500 by Diesel este
singurul care îţi aşterne un zâmbet infantil pe faţă atunci când
apeşi acceleraţia. De ce? Chiar nu mă interesează, important este
că îţi conferă un feeling de stare de bine, de uiţi şi de criză, şi
de trafic aglomerat, şi de nesimţiţii din maşinile de fiţe.
Poate că există maşini de clasă mini
cu un interior mai plăcut, mai bun calitativ, mai dotat, mai
spaţios, mai cum vreţi. Însă nu îmi pasă. Îmi place profilarea
scaunelor, mă amuză rarele agăţări ale schimbătorului, mă descurc
bine cu butoanele, mă bucură sonorizarea, mă ajută la vizibilitate
dimensiunile reduse. Nu sunt familist să am nevoie de portbagaj de
Logan sau de 7 locuri. Iar sintagma „For Successful Living”, de pe
praguri, mă face să mă simt mult mai vedetă decât dacă m-aş urca
într-un Porsche.
Poate că vi se pare un editorial fără
rost. Mă rog, unora sigur li se va părea aşa. Dar nu mă
interesează. Am spus de la început că voi fi subiectiv, pentru că e
1 iunie. Şi Fiat 500 by Diesel mă face să mă simt copil din
nou.
Dar nu numai pe mine. Lui Sorin i-am
spus: „Asta e maşinuţa, fă-i poze cum vrei tu”. Iar el, după ce
şi-a întipărit un zâmbet, pe care deja îl cunoşteam de la mine când
mă uitam în oglinda retrovizoare, a început să facă poze şi să-şi
mute luminile de colo-colo şi să caute cea mai bună ipostază. De
parcă Fiat 500 by Diesel nu era o maşină, ci un fotomodel care te
incită să-i evidenţiezi fiecare formă şi detaliu.
Iar, dacă vă uitaţi la portofoliul
lui, veţi remarca faptul că nu e genul pasionat de maşini. Însă
Fiat 500 by Diesel i-a plăcut. Mult. Cum cred că îi va plăcea
oricui dispus să renunţe la pragmatism sau la falsele ifose de
statut.
Ok, după ce îmi veţi adresa
tradiţionalul „băi, eşti copil?!”, vă las să mai admiraţi o dată
Fiat 500 by Diesel în
pozele făcute de Sorin, după care mă voi pregăti să redevin om
mare şi jurnalist obiectiv. Însă mai am un sfat: măcar de 1 iunie
bucuraţi-vă împreună cu copiii voştri sau ai prietenilor voştri la
acelaşi nivel cu ei. Redeveniţi copii măcar o dată pe an.