Din nou atac la Dacia Duster: frânează prost!

Nu de mult, am remarcat
eforturile cam mari ale olandezilor de
la publicaţia ANWB de a demonstra că Dacia Duster nu se
comportă prea sigur la testul de evitare al unui obstacol. Mai
exact, versiunea Duster 4×2, fără ESP, s-a ridicat puţin pe două
roţi la o manevră foarte bruscă de evitare, realizată la o viteză
mai mare decât în testul standard al elanului.

Mă rog, concluzia mea, dar şi a altora, a fost că maşina
s-a comportat suficient de bine în condiţiile date, atât
dacă ne gândim la soluţiile tehnologice simpliste ale maşinii, dar
şi comparativ cu alte maşini de aceeaşi categorie. Ah, mă scuzaţi,
olandezii nu au arătat şi rezultatele obţinute cu alte SUV-uri în
aceleaşi condiţii.

Duster a mai primit
o mică palmă la începutul
verii, când francezii din Juriul
Deontologiei Publicitare au considerat că reclama de „SUV
respectuos cu mediul înconjurător” a fost considerată exagerată,
iar campania publicitară a fost stopată.

Şi în testul
comparativ ProMotor am remarcat că Dacia
Duster are câteva minusuri importante, pe lângă avantajele
lăudabile. Deci mă aşteptam ca diverşi alţii să îi mai găsească
„bube în cap” celui mai ieftin SUV din lume.

Ceea ce s-a şi întâmplat: recent, francezii de la
publicaţia
L’Automobile Magazine au mai aprins un fitil – Dacia Duster are
probleme la frânare. Mă rog, nu chiar probleme (deşi ei
afirmă că inginerii Renault investighează dacă nu e cazul pentru o
rechemare în service), dar versiunea 4×2 frânează prost, iar cea
4×4 foarte prost. Suficient pentru a atrage, din nou, atenţia
detractorilor.

Conform măsurătorilor făcute de ei, Dacia Duster 4×4 a
obţinut o distanţă de frânare de la 130 km/h de 75 de
metri, iar versiunea Duster 4×2 o valoare de 70 de metri.
Valori considerate printre cele mai proaste, comparativ cu modele
precum Volkswagen Tiguan (63 de metri), BMW X1 (64 de metri) sau
Skoda Yeti (65 de metri).

Diferenţele de 5-10 metri înseamnă, la rularea pe autostradă, de
exemplu, că Duster ar putea intra în coliziune cu maşina din faţă,
în cazul unei frânări bruşte, faţă de un Tiguan, care ar evita la
limită accidentul. Lucru cu care, în teorie, sunt de acord.

În practică, însă, încă de la primele frânări în
testul cu Dacia Duster am remarcat că maşina are un fenomen de
pompaj accentuat, care înseamnă şi o senzaţie de disconfort la
frânare. Bineînţeles, performanţele mai scăzute la frânare faţă de
concurenţii săi au fost şi ele evidente, ceea ce mi-a impus
rapid să adopt un stil de conducere mai precaut, mai ales
la viteză mare.

Însă acest lucru nu m-a făcut să simt că aş fi în nesiguranţă la
bordul maşinii. Pur şi simplu, gândindu-mă la sintagma „maşină
ieftină” şi la diferenţele de preţ foarte mari faţă de concurenţi
precum
Tiguan sau
Kuga, am acceptat fără discuţii ideea că maşina nu este
la fel de bună în multe privinţe, printre care şi
performanţele la frânare.

Îmi amintesc zâmbind de demonstraţia pe care au făcut-o germanii
de la Auto Motor und Sport acum nişte ani de zile, când au comparat
Porsche 911 cu Suzuki Jimny, în proba frânării de la 100 km/h.
Jimny a demonstrat că are cea mai mare distanţă la frânare pentru o
maşină nouă, în acel moment.

Totuşi, atunci când mi-am luat Jimny-ul
meu, acest lucru nu m-a făcut să dau
înapoi, ci să accept faptul că va trebui să fac un
compromis în ce priveşte atenţia – adică să păstrez o distanţă mai
mare faţă de cel din faţă şi să fiu mai atent să nu ajung în
situaţii care ar necesita frânări de urgenţă.

Mai mult, performanţele la frânare sunt afectate acum şi de

pneurile All Terain de la Goodyear, însă acest lucru tot nu
este de natură să mă facă să spun că maşina este proastă. În cazul
lui Duster, francezii recunosc şi ei, cam cu jumătate de gură, că
au testat o maşină echipată cu pneuri mixte M+S, Continental, cu
dimensiunea 215/65 R 16.

Pneuri care asigură o motricitate mult mai bună prin nisip,
noroi, pietriş sau chiar pe zăpadă, dar afectează puţin
motricitatea (deci şi aderenţa) pe asfalt uscat. Lucru perfect
normal, de altfel – mai ales că majoritatea clienţilor de Duster
pentru asta îşi iau maşina, deci sunt sigur că sunt dispuşi
să accepte, la fel ca mine, compromisurile legate de
performanţele mai scăzute la frânare.

Totuşi, francezii nu au realizat testele de frânare cu Duster
echipat cu pneuri normale de şosea, cum sunt sigur că Tiguan avea,
deşi L’Automobile Magazine nu menţionează acest lucru. Însă se
grăbeşte să concluzioneze că sistemul de frânare de la Duster este
subdimensionat.

Am mai putea comenta mult şi bine pe marginea acestui aspect,
însă concluzia mea este una destul de simplă: ne aflăm, din
nou, în faţa unei denigrări destul de clare, în care
minusurile sunt exagerate cu bună ştiinţă, deşi explicaţiile sunt
nu doar logice, ci şi de bun simţ.

Tehnic vorbind,
Dacia Duster este un SUV destul de
uşurel, cu o mecanică mai puţin evoluată şi cu o
aerodinamică slabă. Minusuri care sunt contrabalansate de preţul
foarte bun, performanţele excelente în teren accidentat şi spiritul
practic. Dacă eşti un client obtuz, normal că ai pretenţia ca, la
banii de Dacie, să îţi iei Rolls Royce.

Dacă, însă, eşti un om cu capul pe umeri, analizezi la rece
plusurile şi minusurile şi tragi o concluzie obiectivă, în
funcţie de ceea ce intenţionezi să faci cu maşina pe care
ţi-o cumperi. Iar, în acest caz, nu mi se pare că performanţele mai
slabe la frânare sunt un minus atât de grav cum lasă să se
înţeleagă francezii de la L’Automobile Magazine.

Ce ar mai fi, oare, de atacat în mod serios? Aştept
rezultatele Euro NCAP, unde sunt pregătit să pariez că Duster va
obţine 4 stele.

CINE ŢINE
PARIUL?

oraan.ro