De vorbă cu Nissan Navara despre gropi, carburanţi şi şoferi
vremurile astea triste, în care distribuitorii de
carburanţi sunt suspectaţi de cartel din cauza preţurilor umflate
la pompă, la ce se poate gândi un om când se uită la mine?
La un consum foarte mare, evident, chiar dacă vorbim de un motor
diesel. Arăt ca un rinocer, prin urmare impresia este că sunt şi
foarte însetat.
În cazul meu, reticenţa lui Oraan a fost destul de mare:
caroseria pătrăţoasă şi bena înseamnă o aerodinamică redusă, iar
masa de 2 tone şi mecanica robustă de offroad veritabil
anunţă un consum mare. Mai ales că motorul meu diesel
common-rail de 2,5 litri are acum 190 CP. În plus, pentru o
siguranţă crescută, şoferul şi-a pus în minte să mă ţină doar în
regim 4×4, ceea ce înseamnă frecări mai mari, deci consum mai
mare.
Săracul om… Se pregătise pentru un consum de vreo 12
litri/100 km, ceea ce înseamna o gaură în buget importantă
pentru un parcurs de vreo 1.500 km, în condiţii de autostradă,
şosele de viteză sau drumuri de munte, cu multe urcări şi
coborâşuri. Ce mai, cam toate tipurile de căi de rulare, exceptând
offroadul serios, că nu de aia a făcut călătoria asta.
Cât s-a fâţâit prin Bucureşti, în câţiva kilometri computerul de
bord arăta un deloc promiţător 13 şi ceva la sută. Mă scuzi, dar
sunt ditamai hardughia şi Bucureştiul este destul de aglomerat.
Apoi, pe autostradă, la un regim stabilizat de circa 135
km/h, cu pilotul automat activat, valoarea a ajuns pe la 11 şi ceva
la sută. Deci devenea oarecum clar că, într-un stil
dinamic de conducere, 10 la sută ar fi fost super-optimist.
vă voi ţine cu poveşti, vă spun doar că la Baia Mare, după
vreo 600 km, computerul de bord a arătat fix 9,0 litri/100
km, în condiţiile în care maşina nu a fost absolut deloc
menajată (măi, Oraane, credeam că eşti mai calm cu pedala de
acceleraţie) şi am fost ţinut cu toate picioarele pe pământ – adică
am avut tot timpul tracţiunea 4×4 cuplată.
Dar mai rămânea şi drumul înapoi, nu? Ei bine, înapoi în
Bucureşti, ghiciţi cât arăta computerul de bord, după 1.500
km de Românie parcursă în viteză şi regim 4×4? Tot fix 9,0
litri/100 km. Aproape că m-am plictisit de cât de extaziat
putea fi omul, povestindu-le tuturor că am un consum chiar mic
pentru categoria mea.
Mă rog, situaţia din buzunar nu e, însă, roză, chiar dacă nu pap
mult. Şi asta pentru că preţul unui litru de motorină este
strigător la cer de mare raportat la salariile din
România. Nu ştiu cine e mai nesimţit: guvernul acuzându-i
pe petrolişti, deşi mare parte din preţul unui litru de carburant
înseamnă taxe babane pentru bugetul de stat? Sau petroliştii care
se apără de acuzaţii, deşi adaosul comercial faţă de preţul de
producţie este uriaş?
unul tare am impresia că nesimţirea se cam împarte în mod
egal între cele două găşti de lipitori, care sug pe de o parte
bugetul ţării, pe de altă parte salariile şoferilor. E o
ecuaţie matematică extrem de simplă: eu am nevoie de motorină ca să
pot merge, deci şoferul meu este dependent de cine îi furnizează
motorina. Iar ăla, benzinarul, îl stoarce pe tipul din spatele
volanului meu fără menajamente. Simplu, ce e aşa de complicat?
Din păcate, sunt doar o maşină. Puternică şi capabilă, dar nu am
idei care să rezolve problema asta, a preţului umflat al
carburanţilor. Mă gândesc la asta ca la o problemă tehnică. Şi
astea se rezolvă în service, nu? Chiar, nu e cazul unei
revizii generale pentru România asta? Bag seama că, până
acum, a trecut prin nişte schimbări cam scumpe de ueli şi filtre,
făcute de mecanici de mâna a ţâşpea. Începe să o cam lase
fiabilitatea, că na, nu e japoneză, ca mine.
Dar probleme sunt şi
cu oamenii normali, şoferii obişnuiţi – vă spun
pe următoarea pagină ce şi cum.