De vorbă cu Nissan Navara despre gropi, carburanţi şi şoferi

Personal,
nu mă surprinde că Oraan a fost foarte mulţumit de confortul pe
care îl ofer. Normal, eram în echiparea de top LE Plus,
aveam chiar şi sistem de navigaţie cu touch-screen, climatizare
automată, încălzire scaune şi alte chestii cu care se
laudă fiţoasele alea de SUV-uri premium mult mai scumpe ca
mine.

Mă rog, nu vreau să exagerez, evident că nu am pretenţii de lux
ca şi ele, dar să-l văd pe ăla care se declară nemulţumit de
nivelul calităţii şi al dotărilor pe care le ofer. Să mai amintesc
faptul că, pe lângă confortul interior, sunt şi un pick-up
redutabil, cu o benă generoasă?

Ei bine, spre deosebire de tovarăşii directori premium, eu sunt
în stare şi să car cărămizi sau utilaje, dar şi să îmi duc
pasagerii la teatru sau la mall. Unde mai pui că eu mă
aventurez oricând pe drumuri forestiere unde ăilalţi rămân să-şi
numere chipurile sistemelor electronice, care sunt cam „o
apă şi-un pământ” în offroad serios.

De
aceea am şi un preţ pe măsură: cam 30.000 euro în versiune
de bază şi vreo 40.000 în versiunea de top. Mult? Mai
gândiţi-vă – aveţi aici
toate datele. Oraan, de exemplu, spune că aş fi maşina perfectă
dacă s-ar reorienta spre construcţii sau vreo ocupaţie care
necesită accesul în zone mai dificile şi transportul de chestii
grele. Mă rog, nu sunt pentru cei care îşi permit doar un Logan sau
o Octavia, dar, la banii ăştia, unde mai găseşti combinaţia
mea de utilitate şi confort?

Să revenim, însă, la ceilalţi şoferi. Am remarcat o
specie aparte: ăia cu maşini înmatriculate în Bulgaria.
Cică Oraan ar fi făcut
un editorial despre ei şi mulţi l-au luat la şuturi. Cred că
printre ăia era şi cel care conducea o dubă galbenă Mercedes, de pe
vremea bunicului meu, de acum vreo 15-20 de ani, cu un număr
consacrat, CH 6990 parcă. Pardon, nu o conducea, o conducea
periculos e mai corect.

Adică depăşire în curbă pe linie continuă, băgat în faţă
de a trebuit să îmi testeze Oraan frânele foarte serios
(am ESP standard, no problem) sau ameninţări la adresa celorlalţi
parteneri de trafic. O bombă cu efect întârziat, ce mai… Pentru
binele lui, am răsuflat uşurat că nu s-a luat la trântă cu mine, că
l-aş fi făcut arşice. Oraan şi ceilalţi din maşină ar fi scăpat
fără zgârieturi, că am o baterie completă de airbaguri şi o
structură solidă.

Pe urmă, sunt ăia care nu se uită în oglindă când vor să
depăşească. De parcă aş fi un Matiz mic, nu un ditamai
elefantul negru care îi ocupă toată oglinda retrovizoare în timp ce
trec pe lângă el ca acceleratul. Sau ăia care simt brusc un
sentiment de competiţie acerbă şi accelerează când eşti în
depăşire. Iar, dacă ai trecut de BMW-ul sau Passat-ul lor,
se ţin după tine ca demenţii, că doar nu o să-i facă un nenorocit
de pick-up pe Valea Oltului sau pe Dealul Negru!

Dar ce ziceţi de tiriştii care depăşesc alţi tirişti şi
ne ţin pe restul după ei ca pe nişte fraieri? Că eu, cu un
cuplu maxim de 450 Nm, chiar şi la deal depăşesc în trei secunde un
tir, pe când tirului respectiv îi ia trei minute să treacă de alt
tir în urcare. Şi nu sunt doar turcii sau polonezii care fac
şicanări de astea, sunt şi destui români. Ce, se pune cineva cu ei?
Chiar şi eu sunt doar un scuter pe lângă un ditamai tirul, nu?

Şi ar mai fi diverse alte exemple de diverşi şoferi care
acţionează stupid în diverse alte situaţii. Una peste
alta, mă bucur că sunt un Navara. Pentru că, altfel, aş putea în
orice moment deveni o maşină bună de dezmembrat la cât de haotic se
circulă în România. În cazul meu, e nevoie de un accident foarte
dur ca să nu mai am altă alternativă decât cimitirul de maşini.

Să rezum. Drumurile – cele mai multe sunt
extrem de proaste. Carburanţii – scumpi şi de calitate îndoielnică.
Taxele – mari şi fără justificare pentru contribuabil (eventual
justifică averea unor sus-puşi prin punctele cheie de conducere).
Şoferii – mulţi nesimţiţi (mult mai mulţi decât cei doar neatenţi
sau pur şi simplu proşti).

Nu ştiu ce caut pe la voi prin România. Oi fi fiind eu un pur şi
dur, numai bun pentru Eldorado-ul ăsta din estul Europei. Dar am şi
eu pretenţiile mele la civilizaţie. Eu am evoluat mult în
20 de ani, de la un pick-up strict util la o maşină care ştie şi ce
e confortul, şi dotările de ultimă oră, şi stilul mai
elaborat. Pe când voi, România, uite unde aţi ajuns în 20
de ani.

Sper din tot sufletul să am de a face doar cu oameni
serioşi şi care ştiu ce e munca onestă. Aş fi extrem de
ruşinat dacă bena mea ar fi folosită să-şi transporte unii şi alţii
şpăgile pe la vilele de la munte sau de la mare, făcute din
afacerile necurate pe banii statului. Ori să-mi polueze interiorul
cu manele şi fum de ţigări de contrabandă.

Ţineţi minte ce vă spune Nissan Navara despre
civilizaţie: înseamnă seriozitate şi onestitate. Ăsta-s
eu. Şi sunt mândru de mine.

oraan.ro

Sunt Nissan Navara. Adică un Nissan de teren cu o
constituţie offroad serioasă. Aşa că nu mă impresionează
gropile de pe şoselele din România. Sau, cel puţin, aşa credeam
până recent – cu puţin timp în urmă am făcut un drum de
urgenţă până în nordul ţării, pe un parcurs de 1.500 km, atât pe
autostrăzi, cât şi pe şosele.

Cred că băieţii de la ProMotor s-au grăbit când au făcut
materialul despre autostrăzile româneşti la finalul lui 2010.
Acum trebuia făcut materialul. Pentru că asfaltul de pe A1
este în multe locuri crăpat, iar turnarea lui a fost făcută în mod
clar după ureche. Eu am pe spate arcuri foi, de utilitară
adevărată, aşa că pasagerii simt clar calitatea execrabilă a
aşa-zisei autostrăzi.

Dar A1 e un caz fericit. Să vedeţi ce înseamnă drum
bombardat între Dej şi Baia Mare. De groază nu doar pentru
maşinile obişnuite, ci şi pentru SUV-urile de fiţe, X5-uri,
Cayenne-uri sau ML-uri. Cam chestii de astea au şefii de pe la
drumuri şi poduri, nu-i aşa? Sau din ministerul care trebuie să
facă infrastructura din bani europeni, care sunt sifonaţi fără
remuşcări.

Că, dacă nu ar fi asfaltul
de calitate îndoielnică şi afacerile pe banii statului, nu şi-ar fi
permis decât Logan-uri sau, mai rău, maşini second-hand. Eu
am impresia că toate asfaltările se fac doar de ochii lumii, cu
bugete umflate, dar cu furturi babane, aşa încât, după ce
trece iarna, firmele lui cutărescu şi cutăreanu să fie băgate la
înaintare la contractele cu statul.

Dar eu sunt doar o maşină, nu am cum să dovedesc lucrul ăsta.
Şi, la o adică, am fost conceput pentru drumuri forestiere sau
foarte proaste, deci nu prea mă afectează gropile, fie ele şi
cratere. Mă minunează, însă, cât de fraieri sunt toţi
şoferii care plătesc aşa-zisa rovinietă.

Pentru ce? Pentru gropi? Am înţeles că acum apare o rovinietă
electronică, evoluăm. Dar în paralel văd că evoluează şi
dimensiunea şi gradul de pericol prezentat de toate gropile astea
nenorocite – cu doar câteva zile înainte de mica mea
excursie, prin zona Băii Mari a avut loc un accident mortal, din
câte am înţeles cauzat de un ditamai gropanul. Poliţia a spus că
şoferul avea viteză prea mare, groapa a rămas nevinovată.

Una peste alta, pe domnul Oraan l-am văzut foarte mulţumit că
m-a ales pe mine pentru deplasarea lui de urgenţă prin ţară, în
condiţiile astea de iarnă capricioasă. Dar să nu credeţi că nu a
fost reticent. Credea că motorul meu de 2,5 litri cu 190 CP
şi tracţiunea integrală vor însemna un consum mare, care
îl va rupe la buzunar.

Ha! Cât pesimism! Ia

vedeţi pe pagina următoare ce lecţie i-am
dat!

Pagini: 1 2