De ce maşini japoneze

Deschide orice pagină de internet cu anunţuri auto din vestul
Europei. Dă o căutare după o Honda, Mazda sau Toyota. Sunt scumpe,
exagerat de scumpe la mâna a doua. Poate tocmai de aceea samsarii
nu aduc în târg maşini japoneze la mâna a doua din Germania. Nemţii
le folosesc cel puţin 3-4 ani şi conduc peste 160.000 de kilometri
în medie până le schimbă. Trebuie să aibă ei un motiv. Deşi suntem
obişnuiţi să credem că sunt atât de exagerat de naţionalişti şi
încăpăţânaţi încât să creadă că numai ei fac cele mai bune maşini
din lume, aţi fi surprinşi să aflaţi că pentru omul de rând
primează alte criterii.

Neamţul, indiferent de statut se uită la fiecare euro şi chiar
cent. Comercianţii de orice fel ştiu lecţia prea bine. Preţul se
plăteşte exact, iar restul se dă precis peste tot. De la alimentară
la bijuterie. Pentru un bacşiş de doi euro la restaurant am fost
tratat ca un musafir de seama. Mi s-a deschis uşa şi mi s-a
mulţumit de trei ori. Imaginează-ţi că ai lăsa doar 50 de bani la
un restaurant de duzină de la noi… Chelnerii noştri nu se
sinchisesc să mulţumească nici pentru 10 lei. Asta e diferenţa de
atitudine şi de gândire. Fiecare amănunt contează. Iar dacă ei
cumpără cele mai multe maşini asiatice importate pe continent,
trebuie să te întrebi cum de oferta nu este foarte variată, iar
preţurile la mâna a doua sunt destul de piperate.

Noi însă nu prea cumpărăm japoneze dintr-un principiu păgubos.
Poate exagerez, însă românii privesc o maşină asiatică la mâna a
doua ca pe micuţă femeie japoneză trecută prin mai mult de un pat,
aşadar întinată şi prihănită. „Dacă e japoneză sigur a fost
alergată!” Atunci o „nemţească” e fată mare după 200.000 de km şi
trei proprietari? Cel puţin ciudat dacă ne uităm pe topurile de
fiabilitate făcute de JD Powers în Statele Unite ale Americii.

La noi e aproape pe dos la vânzări. Ca să convingi cartierul că
ai reuşit în viaţă trebuie să apari într-o maşină germană. Mare cât
un autobuz dacă se poate şi cu motor de 3 litri motorină sau de
maximum doi litri benzină dacă e sedan. O japoneză este ceva exotic
şi denotă mai degrabă extravaganţa proprietarului decât bunul simţ
în cheltuirea banilor proprii. Forţa brand-ului, îi face pe cei mai
mulţi să meargă pe calea bătută, să aleagă ceva în trend şi să
cheltuiască mai mult pentru a obţine o maşină care să satisfacă
două chestiuni de bază: nevoile şi statutul.

Să o luăm pe câteva exemple absolut subiective.

La clasa mică aş merge oricând pe o Mazda 2 verde. O maşinuţă cu
stil şi personalitate în tradiţia de fiabilitate a mărcii.

La clasa compactă, vă recomand nou Mazda 3. Arată excepţional şi
pe dinafară şi pe dinăuntru. Iar preţurile sunt mai bune ca
niciodată.

Pentru o maşină din clasa medie, cu motor de peste 150 de cai
putere, după câte maşini am testat, înclin de acum înspre Honda
Accord. Mi-am făcut lecţiile cu două test-drive-uri lungi, discuţii
cu mecanicii, alţi proprietari etc. În service-ul Asko Honda
maşinile ajung în marea majoritate doar pentru revizii sau
tinichigerie. Reparaţii mecanice nu prea am văzut pentru că nu prea
este cazul, iar asta mi se pare vital la o maşină. Cea mai mică
defecţiune te scoate din joc cel puţin o săptămână cu tot cu adusul
piesei şi aşteptat rândul în atelier. La capitolul opţiuni, maşina
are tot ce îţi poţi dori începând de la funcţie până la
confort.

La capitolul SUV compact bate detaşat Toyota RAV4. Nu arată la
fel de high-tech la interior, însă totul funcţionează ireproşabil
iar maşina se mişcă exact cum te-ai aştepta de la un SUV la scară
mică, nu ca o maşină mică înălţată din suspensii. Ca să nu mai
vorbim despre Land Cruiser, o legendă deja printre cunoscătorii de
4×4 mare. Spre deosebire de marea majoritate a concurenţilor,
acesta va rămâne ultimul înţepenit în mocirlă.

Mazda BT-50 este iarăşi o surpriză plăcută. Într-o industrie
care reduce costuri cu plastic şi tehnologii mai ieftine, BT-50
păstrează vigoarea spartană a utilitarelor de altă dată la care
doar confortul interior s-a schimbat în bine, pentru că restul era
deja la un superlativ pe care îl mai ating puţine maşini.

Sunt doar câteva exemple pe care vă invit să le studiaţi ca
etaloane nu doar de calitate a design-ului sau confort, ci de
fiabilitate şi chiar preţ în clasele lor. Nu vă recomand să le şi
cumpăraţi, însă un cumpărător deştept este unul care are termen de
comparaţie. Mergeţi şi testaţi cât mai multe maşini înainte să
scoateţi banii din buzunar, mai ales acum când vânzătorii sunt atât
de disponibili.