Dacia ironizată de presa germană – doar invidie?
Este foarte probabil ca succesul pe care Dacia îl înregistrează pe fondul crizei în ţările vestice să genereze reacţii puerile, aşa cum este replica acidă dată de cotidianul german Die Tageszeitung. Pe scurt, pentru cei care nu sunteţi la curent, publicaţia mai sus menţionată desfiinţează marca Dacia, considerând-o o rudă săracă a Renault, care a pornit să împânzească Europa profitând de erodarea situaţiei economice în Vest.
De fapt, chiar ei subliniază cu jumătate de condei că expansiunea Dacia în Germania se face pe fondul crizei economice. De asemenea, ziarul german spune că maşina se adresează către două categorii de public: cei care nu îşi permit o maşină mai scumpă şi cei care nu vor o maşină mai scumpă (şi mai bună).
Problema reală a acestui tabloid, ca de altfel şi a autorităţilor care au demarat programul Rabla în versiunea nemţească, este că modelele Dacia au atins prin aceste stimulente un preţ minim istoric pentru maşini noi, de 4.500 de euro. Astfel, modelul devine foarte tentant pentru cei care au maşini vechi şi acum le pot schimba foarteconvenabil pe una nouă. Cum majoritatea modelelor vechi sunt probabil nemţeşti şi întreţinerea lor aducea bani în visteriile producătorilor germani, trecerea la o marcă estico-francofonă nu pică prea bine factorilor din industrie…
Dar nu trebuie împuşcat pianistul pentru că interpretează o partitură cerută de public şi, înainte de a a arunca gratuit cu noroi şi a înfiera lipsurile maşinii – care există, dar nu penalizează raportul cost/prestaţii – jurnaliştii germani ar trebui să se uite în propria ogradă.
Pe cei care nu au resurse economice suficente nu îi poţi învinui: îţi cumperi ceea ce îţi permiţi şi nimeni nu are dreptul de a îngrădi libertatea de mişcare. Iar cea de-a doua categorie de public, scoasă în evidenţă de gazeta teutonă, ilustrează tocmai pragmatismul de care poporul german a dat dovadă de-a lungul istoriei.
Trăim vremuri în care eficienţa reprezintă calea de urmat, iar, din punct de vedere automobilistic, "cazanele" româneşti, slabe, urâte, fragile, cum vreţi voi… sunt printre cele mai pragmatice produse pe piaţa auto vestică. Nu sunt decât mijloace de transport ieftine, care te poartă din punctul A în punctul B, dar atunci când trebuie să strângi cureaua, nu te mai uiţi la cataramă, dacă este aurită.
Este justificat atacul germanilor de la Tageszeitung sau sunt doar nişte unelte care sapă în favoarea propriei industrii?
VOI CE CREDEŢI?
P.S. În drumul spre Sibiu, la recenta lansare naţională a modelelor Ford Fiesta şi Ford Ka, am văzut multe autotrenuri încărcate cu maşini Dacia, în special Sandero şi MCV. Majoritatea trailerelor aveau numere de Germania. De asemenea, cu ocazia încercării de a spiona Dacia Sandero 4×4, am observat că la fabrica Dacia activitatea era în floare şi m-am gândit că acum este şansa Dacia de a exploda la nivel continental. Iar lovitura decisivă ar putea fi Dacia SUV…