Dacia – între decepţia românească şi succesul vestic

În 2007, Dacia vindea pe plan intern aproape 100.000 de maşini, modelul Dacia Sandero nefiind încă în gamă. La export, lucrurile stăteau mai bine, cu peste 120.000 de unităţi trimise în afara ţării.

În 2008, Dacia vindea în ţară doar 75.000 de maşini, un regres de 25% faţă de anul precedent. Însă la export, lucrurile stăteau mult mai bine, volumul crescând la 150.000 de unităţi, deci cu 25% mai mult decât în 2007.

Acum, în perioadă de criză, în primele patru luni ale anului 2009 s-au înregistrat doar puţin peste 12.000 de comenzi – ceea ce ar însemna, dacă media lunară s-ar păstra, ca la finalul lui 2009 Dacia să ajungă la o cifră sub 40.000 unităţi. Adică un pronostic foarte pesimist, care ar echivala cu falimentul uzinei. Noroc, totuşi, cu exporturile, de 5 ori mai mari, Dacia livrând peste hotare peste 67.000 de maşini până la sfârşitul lui aprilie.

Rezumând, situaţia la Dacia este antagonică: foarte proastă pe plan intern şi neobişnuit de bună pe pieţele vestice. Situaţie cauzată sau, mai bine zis, datorată, crizei auto. Da, chiar criza auto, acest bau bau care, până nu demult, ne făcea să ne roadem unghiile de teamă că industria auto din România se va duce pe apa sâmbetei. Iar acum, Dacia a devenit chiar copilul teribil al acestei crize.

Un copil teribil care numără o familie foarte numeroasă deja: Logan, Sandero, Logan MCV, Van şi Pick-Up, cărora li se adaugă acum versiunea Sandero Stepway. Iar surprizele nu s-au terminat aici, deoarece la anul vine mult aşteptatul model Dacia SUV, încă o enigmă pentru noi (deşi promotor.ro a venit cu o propunere foarte îndrăzneaţă, bazată pe Qashqai).

Există câteva motive clare, care au condus la situaţia Dacia din momentul de faţă.