Dacia – între decepţia românească şi succesul vestic

Dacă ar fi să mă las dus de valul sloganurilor electorale, ar trebui ca viitorul să sune foarte bine. Dar să nu ne lăsăm atraşi în jocul promisiunilor fără acoperire.

Pe pieţele vestice, am văzut că înainte de criză, dar şi în timpul ei, vânzările au fost la un nivel de la bun în sus. Pe timp de criză, programele "Rabla" generoase au adus o creştere chiar explozivă a vânzărilor Dacia, avantaj care va dispărea o dată cu trecerea crizei şi renunţarea la aceste programe.

În plus, modelele Dacia vor începe să aibă competitori, pe acest segment very-low-cost, prea puţin explorat, deci avantajele mărcii naţionale se vor diminua. Totuşi, criza auto i-a adus Daciei un capital de imagine nesperat, devenind clar marca ieftină preferată a europenilor. Ceea ce s-ar putea să conteze destul de mult în continuare.

Este clar că vânzările Dacia nu vor mai fi explozive pe pieţele externe, ci se vor diminua. Însă cu siguranţă vor rămâne la un nivel cel puţin satisfăcător, care se va datora în mare măsură şi viitorului model Dacia SUV, aşteptat cu nerăbdare de clienţii vestici.

Pe piaţa auto de la noi, lucrurile se anunţă destul de sumbre. În primul rând, accesul la mijloacele de creditare va suferi încă destule piedici, deci o mare parte din potenţialii clienţi este pierdută din start. Pe urmă, se vor face observate repercusiunile incapacităţii guvernanţilor de a rezolva problema cu taxa auto şi importul de maşini second hand, care contribuie într-o măsură foarte mare la saturarea pieţei auto, din segmentul până în 10.000 de euro.

Dacia SUV nu prea cred că va suscita interesul românilor aşa de mult. Poate doar dacă psihologia naţională va da prioritate pragmatismului în detrimentul spiritului emancipat… ceea ce e cam greu de crezut, chiar şi la 20 de ani după revoluţie.

Prin urmare, viitorul post-criză sună foarte pesimist pentru vânzările Dacia în România. Este clar că, pentru a salva situaţia, cei de la Dacia-Renault vor trebui să se adapteze rapid la schimbările pieţei şi să nu uite că Dacia este percepută drept o marcă ieftină.

În concluzie, speranţele Dacia se îndreaptă mai mult către clienţii din afara ţării. Care se pare că au învăţat ceva din criza asta.

Românii, oare, vor rămâne doar cu sintagma "bine că a trecut, noi să fim sănătoşi"?

Pagini: 1 2 3