Dacia – între decepţia românească şi succesul vestic

Să trecem succint în revistă motivele succesului Dacia în vest, dar şi ale regresului de pe plan intern.

1. Vesticii sunt pragmatici şi beneficiază de o legislaţie care favorizează cumpărarea de maşini noi. Românii sunt ori prea săraci ca să îşi permită investiţia a aproape 10.000 euro într-o maşină de familie, ori prea emancipaţi şi preferă maşini second hand cu un grad teoretic mai ridicat de confort şi siguranţă – în practică, însă, o maşină second hand ajunge să înghită mai mulţi bani decât ţi-ai planificat.

2. Guvernele vestice au reacţionat destul de rapid la vicisitudinile crizei şi au pus pe roţi programe de tipul "Rabla" foarte eficiente, cu prime de casare generoase – ca urmare, s-a ajuns la situaţia în care, cu 5.000 euro, poţi să îţi cumperi un model Dacia nou-nouţ şi să scapi de hârbul de peste 9 ani vechime (eventual cumpărat chiar de românii de la punctul 1). La noi, programul "Rabla" are mai mult raţiuni electorale decât baze serioase de dezvoltare.

3. Peste hotare, blocajul financiar este contracarat de soluţii inteligente, astfel încât oamenii au acces la creditare în condiţii totuşi avantajoase. La noi, robinetul se deschide foarte greu, iar mediul economic general "beneficiază" de decizii ale specialiştilor, care ridică multe semne de întrebare adevăraţilor specialişti.

În concluzie, Dacia se poate spune că a profitat din plin de situaţia economică în Vest, în timp ce pe piaţa auto românească se împiedică de mediul economic şi legislativ deficitar, al cărui principal rezultat este lipsa banilor şi a accesului la creditare în condiţii avantajoase a potenţialilor clienţi de Dacia.

Întrebarea mea este dacă Dacia are motive de îngrijorare o dată depăşită criza sau lucrurile vor sta mai bine decât până acum?

Pagini: 1 2 3