Cum să te descurci prin hăţişul stelelor EuroNCAP în 2014

Renault a fost răsfăţat ani la rândul de către testele EuroNCAP, iar şirul maşinilor de cinci stele EuroNCAP era interminabil, aşa că ori de câte ori primeam comunicatele de presă din urma testelor treceam destul de repede cu privirea peste rezultatele francezilor şi ne duceam spre maşinile coreene sau low-cost. De ce? Pentru a arăta, încă o dată, că lipsa echipamentelor de bază în privinţa securităţii, precum ABS, ESP sau un număr suficient de airbaguri, se reflecta masiv nu doar în scorurile EuroNCAP, ci şi în gravitatea urmărilor accidentelor în care erau implicate respectivele maşini.

Iată însă că, brusc (mă rog, era anunţat dinainte), EuroNCAP îşi schimbă regulamentul şi penalizează drastic absenţa unor sisteme de asistenţă avansată a şoferului şi pasagerilor, iar lovitura o încasează în plin tocmai maşina vedetă a francezilor, Renault Megane, deţinător de cinci stele cam din Paleoliticul timpuriu încoace.

Francezii strigă „fault”, având în vedere că noul Golf nu a fost supus aceluiaşi tratament, fapt care îi permite să se laude în toate documentele de marketing cu cele cinci stele ale sale, obţinute anul trecut. A fost, însă, noul Golf Sportsvan, care a luat cinci stele, tocmai pentru că are sisteme avansate de asistenţă… Să mai spun şi că noua Dacia Sandero are 4 stele la EuroNCAP, deşi e evident că nu se poate compara cu Megane, fie el şi facelift al unei maşini lansate în 2008?

Fault o fi, în special din cauza faptului că oamenii au tendinţa să compare stelele între ele, deşi cinci stele EuroNCAP din 2008 nu se mai pot compara cu cele cinci din 2013 şi, iată, nici într-un caz cu cele din 2014. Iar EuroNCAP nu ajută deloc, având în vedere că pe site-ul său se pot face comparaţii între testele tocmai publicate şi cele de anul trecut, deşi metodologia de calcul s-a schimbat drastic!

Dar rămâne întrebarea: este mai puţin sigură o maşină cu 3 stele EuroNCAP în 2014 decât una cu 5 stele EuroNCAP obţinute în 2013? Cum îmi pot da seama cât de sigură e maşina pe care o cumpăr?

Răspunsul e mai simplu decât pare, deşi fanii maşinilor germane şi cei ai maşinilor franţuzeşti vor găsi, desigur, destule resurse pentru a se înjura reciproc în comentariile de la acest articol. Şi anume: vizitaţi, oameni buni, fişele maşinilor. Da, chiar cele de pe site-ul EuroNCAP. Nu vă lăsaţi păcăliţi de apelativul 3/4/5 stele EuroNCAP, care, iată, nu mai face faţă cum se cuvine schimbării timpurilor.

1. În primul rând, uitaţi de toate rahaturile pe care le îngrămădesc cei de la EuroNCAP pentru a depuncta fabricanţii care nu-şi tratează clienţii ca pe nişte idioţi: vai, nu a fost eticheta în mai multe limbi, vai, nu aveţi sistem de avertizare audio şi luminoasă în cazul necuplării centurii pe bancheta din spate etc. Lăsaţi-le deoparte, pentru că, evident, aveţi un IQ suficient de mare pentru a vă purta singuri de grijă – obligaţi pasagerii din spate să îşi pună întotdeauna centura, voi înşivă purtaţi întotdeauna centura (altfel, toate stelele din lume nu vă sunt de folos la nimic), ştiţi să dezactivaţi airbagul frontal al pasagerului în cazul în care e vorba de o femeie gravidă, blocaţi uşile copiilor etc.

2. Concentraţi-vă apoi în fişele maşinilor pe detaliile propriu-zise referitoare la protecţia voastră şi a familiei voastre, în primul rând. Dacă veţi face acest lucru, veţi descoperi lucruri interesante. La Renault Megane facelift, de exemplu, siguranţa şoferului şi pasagerilor adulţi e bună, dar pieptul şi fluierele picioarelor au un pic de suferit dacă se intră cu maşina cu 65 km/h într-un zid, parţial. Dimpotrivă, dacă e lovit din spate, tetierele nu asigură o protecţie bună, fapt care trebuie avut în vedere. Nota 8,3 din 10 pare OK, nu?

Aparent nu, căci per total, scorul protecţiei şoferului şi pasagerilor (83%) este slab atunci când îl comparăm cu majoritatea maşinilor noi de pe piaţă testate în 2013, care trec în mod regulat de 90% (Sandero are 80%)!

Înseamnă asta că o păţeşti dacă iei un Megane? Nu, nicidecum. Dacă veţi compara testele din 2008 cu cel de azi, veţi vedea că sistemul de notare s-a înnăsprit, pentru că fix aceeaşi maşină (faceliftul e cosmetic) umplea atunci manechinele de „verde”, fără zone galbene, unde protecţia era mai slabă, pe când astăzi, acelaşi zone apar cu galben, fără ca maşina să se fi modificat în privinţa celulei de siguranţă sau a materialelor folosite. Cu alte cuvinte, se măsoară diferit, iar ştacheta e ridicată mai sus.

Megane, test din 2008: pasageri verzi, pietoni roşii…

Adăugaţi la asta insistenţa protejării pietonilor, unde, luând acelaşi Megane drept exemplu, s-au făcut îmbunătăţiri considerabile, dar şi luarea în calcul la punctaj a sistemelor de asistenţă activă a şoferului (la schimbarea benzii de rulare, frânarea automată pentru evitarea sau limitarea consecinţelor unui accident etc) şi veţi avea o imagine completă: cât de mult contează pentru voi aceste lucruri?

Megane 2014 – pasagerii se îngălbenesc, pietonii scapă

Cei de la Renault au fost prinşi pe picior greşit aici, pentru că au pierdut cele 4 stele la puncte, pe tehnicalităţi. N-ar fi fost totuşi un efort prea mare să ofere, opţional măcar, un sistem complet de frânare automată şi de avertizare la schimbarea direcţiei – e oferit de concurenţi începând de la 350 de euro (unul complet, care îţi şi ţine maşina pe banda de rulare, costă 1.250 de euro, dar vine la pachet şi cu multe alte dotări, aşa că e greu de stabilit în mod exact cât ar costa). Aceste sisteme se subcontractează deja, nu trebuie să le reinventeze ei!

Despre maşinile „ieftine” de la PSA – 301 şi C-Elysee, ce să mai spun? Că au un scor inferior lui Dacia Sandero la protecţia pasagerilor? Din nou – greu de evaluat, sistemul de măsurare e altul! Ne putem uita, totuşi, pe fişa fiecărei maşini şi ne vom face o idee…

Ce a făcut EuroNCAP a fost riscant, aşadar, tocmai pentru că nu mai permite o comparare uşoară a maşinilor între ele. Iar confuzia va dura doi-trei ani, timp necesar ca noile generaţii de maşini să intre, la rândul lor, la test. Poate că era mai corect să menţioneze scorul pe care l-ar fi luat maşina pre 2014, precum şi cel actual, atunci am fi avut, într-adevăr, o bază simplă de comparaţie.

Aşa, nu ne rămâne decât să verificăm noi înşine, înainte de a cumpăra o maşină, fişa efectivă a acesteia. Iar dacă noile sisteme sunt incluse în preţ sau costă câteva sute de euro, ar fi bine să nu ne zgârcim – chiar şi 1.000 de euro dacă dăm pe airbagurile suplimentare şi pe sistemele de frânare automată şi de avertizare timpurie, vor fi 1.000 de euro cheltuiţi pentru siguranţa noastră. În special frânarea automată, care ori evită, ori reduce de cele mai multe ori foarte mult consecinţele neatenţiei la volan.

Asta, evident, presupune să începem prin a ne pune banala centură de siguranţă, indiferent câte stele are maşina noastră. Abia apoi mai putem discuta care maşină e mai sigură.