Cum am putea avea 100.000 de locuri de parcare noi în Bucureşti în doar două luni

„Sunt peste 200.000 de maşini care nu circulă în Bucureşti, dar pot fi găsite pe domeniul public cu prelate pe ele sau dezmembrate. Aceste maşini nu se mişcă. Românul avea Dacia lui veche în 1994 şi s-a dus în Germania, şi-a luat un BMW pe 600 de mărci, a circulat cu ăla vreo trei ani şi după aia a apărut posibilitatea să-şi ia Cielo nou. Iar celelalte două au fost lăsate în parcare” , a spus Dumitraşcu, citat de Mediafax.

Acum, având în vedere că la nivelul Capitalei sunt circa 1.100.000 de maşini, e greu de crezut că una din cinci maşini parcate este o rablă care nu se mişcă. Dar în mod cert avem cel puţin una la zece maşini – le ştiţi şi voi, unele dintre ele sunt intrate deja în asfalt, altele sunt acoperite cu prelate de ani de zile, iar multe dintre ele au un carton cu un preţ pus în geam, dar de care nu s-a interesat nimeni, tot de ani de zile.

Este interesant că edilul se plânge de faptul că cetăţenii devin nervoşi atunci când li se pune în vedere că trebuie să elibereze locul public în termen de 45 de zile, însă plânsul nu rezolvă absolut nimic. Cu atât mai mult cu cât multe dintre aceste rable nefolosite sunt parcate chiar în parcările rezidenţiale, pe locuri plătite către Primărie – e şi normal, având în vedere că un tichet Rabla este 6.500 de lei, iar proprietarii lor sunt dispuşi să plătească preţul modic anual pentru un loc de parcare, doar-doar şi-or scoate banii ulterior!

Cum am putea avea 100.000 de locuri de parcare noi în Bucureşti în doar două luni (aplicabil, proporţional, şi la celelalte oraşe din România)? Foarte simplu: printr-o procedură de identificare a maşinilor care nu au ITP-ul făcut, pentru că este evident că rablele de acest gen nu pot trece acest examen. Şi prin legarea eliberării autorizaţiei de parcare de prezentarea acestui document. Apoi, prin somarea proprietarilor să le ia de pe domeniul public, dar nu aşa cum se face acum, sporadic şi ineficient, ci la nivelul întregului oraş. Dacă lipseşte legea, aceasta se poate elabora. Dreptul de proprietate trebuie respectat, corect, dar nici domeniul public nu este un loc unde să-şi ţină fiecare rablele proprietate personală aşa cum doreşte.

Totul este să se vrea acest lucru. Aparent, nimic n-ar trebui să împiedice primăriile şi Poliţia să aplice legea, având în vedere că ar putea spori cu 10% numărul locurilor de parcare disponibile în sectoarele lor în doar două luni. Apoi, cetăţenii supăraţi că nu au locuri de parcare ar putea şi ei să fie mai activi, pentru că aceia care le blochează locurile de parcare cu rable care nu se mişcă or fi vecinii lor, dar nesimţirea trebuie să se plătească. Totul este, cum spuneam, să se vrea!

Nu în ultimul rând, costul unui loc de parcare plătit anual către Primărie este încă foarte mic. Nu sunt adeptul măririi taxelor, însă dacă aceşti bani ar fi folosiţi pentru crearea altor locuri de parcare, poate ar fi mai bine decât ceea ce se întâmplă acum, când suntem plini de maşini care mai de care mai rablagite, dar nu mai avem unde să le punem, iar primăriile ridică din umeri, invocând faptul că nu au fonduri. În plus, poate nici nu ar trebui să se mărească cu mult taxele pentru locurile de parcare rezidenţiale deja existente, ci doar să se ridice semnele de parcare interzisă din centru (pe care oricum nimeni nu le respectă), în zonele unde parcarea nu împiedică traficul (şi sunt nenumărate), şi să fie înlocuite de parcări cu taxă. Vrei să vii cu maşina în buricul târgului? Plăteşti.

Cu un cost modic, de 50 de bani pe oră (şi cu tarife anuale modice pentru rezidenţi), ai putea avea cel puţin 100.000 de locuri de parcare la nivelul centrului care să aducă peste 30.000.000 de euro pe an la bugetul local. Aceşti bani ar putea fi folosiţi pentru amenajarea altor locuri de parcare, sau pentru îmbunătăţirea transportului în comun. Gândiţi-vă că printr-o măsură atât de mică s-ar aduce la bugetul local peste 300.000.000 de euro în zece ani! Aşa cum este acum, când avem mii de maşini parcate pe străduţele din centru, toate sub semnele de Parcare Interzisă, fără a primi vreo amendă – dar şi fără a avea unde parca altundeva, nu mai putem continua.

Întreb şi eu atunci: de ce nu se face mai nimic în acest sens? De ce nu vedem un plan concret la nivelul Primăriei Generale, la nivelul primăriilor locale, la nivelul Poliţiei Capitalei, pentru a termina rapid cu rablele care ne poluează străzile?

Pentru că nu putem, sau mai degrabă pentru că ne-am obişnuit cu „las’ că merge şi aşa”? Şi dacă ne-am obişnuit, atunci de ce îi alegem mereu pe cei care nu fac nimic pentru a ne rezolva problemele?