Criza auto nu afectează dorinţa de epatare

Şi de ce se întâmplă acest lucru? Deoarece noi, presa,
mediatizăm accidentele, mai mult sau mai puţin grave sau stupide,
în care sunt implicate maşinile de vis. Însă ţin să precizez un
lucru: nu noi suntem de vină pentru modul în care sunt conduse
acele maşini.

Ultimele exemple de acest gen nu m-au făcut neapărat să râd
(deşi un rânjet de satisfacţie răutăcioasă nu mi-am putut abţine),
cât mai mult să îmi dau seama cât de periculos este să ai pe lângă
tine în trafic un infatuat cu multe sute de cai putere sub pedală.
Pentru că, să ne înţelegem, nu înseamnă că dacă ai dat nişte sute
de mii de euro pe un supercar, banii aceia automat au cumpărat şi
cunoştinţele necesare pentru pilotarea bolidului.

Cel mai stupid exemplu recent este păţania şefului Ferrari, care a „reuşit” să
ajungă cu maşina Ferrari California pe nisipul din zona de
siguranţă. Nu din neatenţie, ci pur şi simplu din prostie –
a ieşit cu nonşalanţă cu Ferrari-ul California
de pe asfaltul pistei de parcă ar fi intrat cu un SUV pe o
plajă. Adică un exemplu elocvent de mentalitate „eu sunt
superior oricărei situaţii”. Probabil Luca di Montezemolo nici nu a
simţit înţepăturile penibilului situaţiei…

Un alt exemplu care a stârnit hohotele a zeci de milioane de
useri din toată lumea este cel al unui Bugatti Veyron filmat live când intra în apă.
Da, o chestie care face toţi banii – sau, dacă am parafraza reclama
la VISA, o fază nepreţuită: cum să arunci pe apa sâmbetei (aproape
la propriu) un milion de euro, dintr-o neatenţie greu de înţeles.
Trecând peste comicul situaţiei, oare ce s-ar fi întâmplat
dacă acel Veyron mergea cu 250 la oră pe o autostradă aglomerată,
iar proprietarul ar fi fost la fel de neatent?

Revin la Ferrari, pentru că, de această dată, nu mai vorbim de
un caz care ar trebui să fie doar hazliu. Nu de puţine ori am văzut
şi pe şoselele de la noi maşini destul de puternice, care făceau
drifturi prin intersecţii sau pe străzi înguste. la bulgari,
tipul din acest Ferrari California a
comis-o.

A comis eroarea de a se crede infailibil pe şosea, mai
ales că restul şoferilor îl lăsau să treacă. De ce? Din
admiraţie pentru maşină, evident. Admiraţie greşit înţeleasă de cel
de la volanul din Ferrari, căruia i s-a urcat la cap şi
deznodământul a fost surprins pe cameră puţin mai târziu.

Totuşi, dacă Montezemolo a făcut greşeala pe circuit, iar
şoferul din Bugatti şi-a băgat bijuteria singur în apă, de
această dată vinovatul a implicat şi alţii în accident. Un
accident uşor, e adevărat, fără victime – dar oare cum se pot
cuantifica stresul şi timpul pierdut cu rezolvarea problemelor
ulterior?

Eu unul nu am nimic împotriva celor care îşi permit să dea sute
de mii de euro pe bolizi de sute de cai putere (fac abstracţie de
invidia umană…). Atâta vreme cât nu mă simt ameninţat pe şosea de
către aceştia, deoarece, în majoritatea cazurilor,
exagerările inutile şi infantile de pseudo-piloţi scapă de sub
control. Şi una este să vezi un morman de fiare pe circuit (adică ăla care a
greşit e pe barba lui) şi alta să vezi aşa ceva în realitate pe
şosea, cu implicarea şi a altora, eventual chiar a persoanei tale
şi a celor dragi.

Însă drama nu se opreşte aici. Faptul că sunt atâţia
iresponsabili pe şosele (iar cei cu maşinile scumpe atrag
întotdeauna atenţia) duce la noi invenţii pentru sporirea
siguranţei rutiere. Sincer, nu mi-aş dori să ajung doar
pasager la volanul maşinii, iar electronica să o conducă efectiv –
cum v-ar plăcea să fim nişte roboţei în şir indian?

Nu mă simt confortabil nici cu ideea ca toate arterele
să fie înţesate de camere de filmat, pentru supravegherea
circulaţiei – trecând peste argumentele ţinând de
siguranţa circulaţiei, cum rămâne cu dreptul la intimitate sau
stresul că există cineva care te urmăreşte tot timpul? Pare un
scenariu de conspiraţie mondială, ştiu, dar este o realitate.

Mai mult decât toate astea, cel mai important rămâne
respectul în trafic pentru ceilalţi. Care se pare că este
invers proporţional cu preţul maşinii şi care este pur şi simplu
înlocuit de tupeu şi nesimţire. De ce aici criza nu se face
simţită, oare?