Constatarea amiabilă în caz de accident nu este un bau bau

Situaţia se poate spune că a fost banală şi putea fi
evitată dacă şoferiţa din cealaltă maşină ar fi fost mai
atentă la manevrele de parcare cu spatele. Însă „graba
strică treaba”, iar bara şi aripa faţă a maşinii în care eram eu,
„victima”, au avut de suferit.

Pe moment, mi-au fluturat prin faţa ochilor orele pe care aveam
să le pierd la poliţie pentru constatare sau pe la service-uri
pentru remedierea defecţiunilor, aşa încât nervii au început să cam
fiarbă. Din fericire, nu într-atât încât să se ajungă în vreo fază
de explozie.

Nicidecum. În afara spoilerului zdrenţuit şi a aripii buşite,
maşina nu avea alte probleme, fiind perfect capabilă să ruleze pe
propriile picioare, pardon, roţi. În plus, doamna din maşina
„vinovată” nu era genul de precupeaţă cu gura mare, ci o persoană
civilizată, care a înţeles că a greşit şi voia să remedieze
situaţia.

Cred că aceasta este prima condiţie pentru a apela la
constatarea amiabilă în caz de accident: să vezi dacă
persoana implicată în accident este de bun simţ. Sincer, dacă aş fi
implicat într-un accident în care cel vinovat s-ar dovedi cel puţin
şmecher, dacă nu scandalagiu, aş apela fără discuţie la
poliţie.

În cazul de faţă, doamna respectivă nu era la prima experienţă
de acest gen şi ştia un birou de constatări destul de apropiat de
locul incidentului. Biroul aceleiaşi firme la care îşi făcuse şi
RCA-ul – însă, pentru a evita reclama, nu voi divulga numele
acestei societăţi de asigurare.

În circa 20 de minute de la producerea micului accident
am ajuns la biroul cu pricina, unde, din fericire, nu am
dat de nici un fel de aglomeraţie, cum se întâmpla de obicei pe la
birourile de poliţie pe unde am mai fost prin capitală. Tipul de la
birou ne-a dat câteva scurte lămuriri, iar noi am completat foarte
repede formularul de constatare amiabilă, intuitiv şi simplu de
înţeles.

După care am purces la constatarea daunelor de către agentul
biroului, care mi-a atras atenţia că şi farul stânga avusese de
suferit (era ruptă o prindere de sub capotă). Sincer, nu am
observat acest aspect pe moment, însă de acum înainte e o
regulă clară: trebuie verificată foarte atent toată zona implicată
în accident. Pentru că nu poţi fi niciodată sigur că în
service vor fi identificate toate problemele.

Din fericire, inginerul din service-ul alăturat nu era acel gen
de persoană, în plus asigurându-mă că, la intrarea maşinii în
service, se mai face o evaluare a posibilelor defecţiuni. În total,
după 40 de minute de la producerea accidentului, plecam de la
biroul de constatări cu dovada pentru repararea maşinii.

Primul hop trecuse foarte bine: fără nervi
inutili, fără timp mult pierdut, bun simţ din partea tuturor
persoanelor implicate, atât a doamnei neatente, cât şi a agentului
constatator sau a inginerului din service. Însă acum urma partea
delicată, în care aşteptam telefonul de la service şi temerile
privind calitatea lucrării.

Telefonul a venit după aproape o săptămână, joi (accidentul se
petrecuse în vinerea precedentă, iar pentru comanda barei şi
farului au fost necesare câteva zile de aşteptare). De apreciat şi
faptul că inginerii au ţinut cont de rugămintea de a mă prioritiza,
deoarece urma să intru în concediu. Aşa încât telefonul „haideţi
după maşină, e gata” a venit luni, nu marţi, cum era programat. Iar
maşina arăta foarte bine, neavând semne de lucru după ureche.

În concluzie, pot spune că un incident minor, care se
soldează cu defecţiuni mici în cazul unui accident, este
recomandabil să fie rezolvat prin constatarea amiabilă.
Dacă aş fi simandicos, poate aş fi avut pretenţia ca şoferul
vinovat să îmi deconteze taxiul sau metroul cât timp maşina a fost
imobilizată în service. Dar nu trăim într-o societate perfectă,
deci aceste pretenţii sunt inutile.

Tot ce mai rămâne de spus este că măcar am avut parte de
o experienţă foarte puţin stresantă. Păstrarea calmului şi
bunul simţ contribuie din plin la această senzaţie. În
plus, probabil am avut noroc să dau de profesionalism în service,
aşa încât am scăpat de bătăi de cap ulterioare.

Aşadar, constatarea amiabilă este un lucru ok. Câtă vreme cel
vinovat este o persoană ok şi fair-play. Altfel, la câţi nesimţiţi
şi neatenţi sunt în trafic, nu ştiu cât de bună alegere ar fi
constatarea amiabilă. Vă doresc incidente cât mai puţine în această
vară.

Iar, dacă aţi trecut prin evenimente similare, în care aţi
utilizat constatarea amiabilă, împărtăşi-ţi-le şi celorlalţi
părerea voastră:

MERITĂ SAU NU CONSTATAREA AMIABILĂ ÎN CAZ DE ACCIDENT
UŞOR?

oraan.ro