Ce promit candidaţii la Primărie pentru şoferii bucureşteni
Din nefericire, chiar dacă ar fi să dăm crezare acestor candidaţi, indiferent de culoarea lor politică, majoritatea proiectelor nu sunt doar fanteziste ci şi inutile. Adică ar fi OK dacă Bucureştiul şi-ar fi rezolvat deja alte bube mai grave privitoare la traficul auto, însă aşa cum sunt pregătite acum proiectele nu vor fi decât tichie de mărgăritar. Unele însă nu doar că sunt necesare, dar sunt şi fezabile. Să le luăm pe rând:
– Străpungerea Splaiul Independenţei – Autostrada A1. Necesară, într-adevăr, pentru a scoate mai rapid traficul din centrul Capitalei spre A1. Aşa cum este gândită ea acum însă, necesită exproprieri masive într-o zonă destul de scumpă. Alternativa mai ieftină era transformarea aşa-numitei străzi a Liniei într-un bulevard cu trei benzi pe sens plus banda de parcare şi tramvai rapid pe mijloc. Dacă vă întrebaţi de unde porneşte şi unde se termină strada Liniei, e simplu: porneşte din spatele intersecţiei Răzoare, merge de-a lungul unei căi ferate dezafectate prin spatele mall-urilor Cotroceni şi Plaza România şi iese apoi către Centură pe un traseu paralel atât cu Iuliu Maniu cât şi cu Bd. Timişoara. Avantajul era că nu se mai expropriază nimic, doar se curăţă mizeria de pe traseu şi se asfaltează.
– Lărgire şoseaua Fabrica de Glucoză şi Dimitrie Pompei. O iniţiativă absolut necesară însă care va bloca pentru cel puţin doi ani traficul în cea mai aglomerată parte a Capitalei. În lipsa unui bulevard de acces direct dinspre Colentina spre şoseaua Petricani, lărgirea acestor două străzi este inutilă. Alternativa mai ieftină şi mai rapidă, cel puţin până la realizarea străpungerii Colentina – Petricani, este realizarea a două sensuri giratorii la conexiunea cu şoseaua Petricani şi asigurarea unui transport în comun mai eficient în zonă, care să preia o parte a traficului auto individual intens. Asta, dar mai ales parcări subterane în care să se intre uşor, pentru că aceasta e principala problemă acolo: parcarea.
– Autostrada suspendată Colentina – Lacul Morii. Este cel mai controversat proiect atât din cauza costurilor implicate cât şi a duratei foarte lungi de execuţie. În toate oraşele vestice se evită crearea unor autostrăzi suspendate pentru că ele distrug comunităţile prin separarea lor cu ziduri de beton, sunt inestetice şi nu oferă până la urmă un avantaj în trafic. Realizarea subterană a acestei „autostrăzi” ar costa foarte mult, iar beneficiile ar fi relativ minore. Din nou, un transport subteran în comun pe direcţia Colentina – Lacul Morii – A1 pe un inel care să lege magistralele de metrou prezente şi viitoare ar fi o soluţie mult mai modernă, care ar permite infrastructurii actuale să facă faţă traficului viitor fără intervenţii inutile la suprafaţă.
– Realizarea de pasaje la ieşirile din Bucureşti, deasupra Centurii. Ar fi excelente, dacă n-ar fi făcute ca acelea deja existente, care obligă şoferii să traverseze o şosea de mare viteză doar pentru a intra şi ieşi în oraş. Alternativa mai comodă, mai ieftină şi mai ales mai rapidă ar fi realizarea unor sensuri giratorii mari în care să poţi intra uşor. Aceasta este soluţia aplicată peste tot în Vest. La noi încă învăţăm să nu mai facem rondurile puchinoase.
– Transport public gratuit. Probabil cea mai mare gogoriţă. Transportul public nu trebuie să fie gratuit, trebuie să fie doar mai accesibil decât transportul auto individual. Gratuitatea nu îţi permite să dezvolţi un transport public eficient iar asta se va reflecta în calitatea serviciilor. Oricine ar fi gata să plătească în plus pe călătorie dacă i s-ar oferi confortul dorit: suficiente autobuze şi tramvaie pentru a nu sta cu orele în staţie şi pentru a nu merge înghesuit spre şi de la serviciu. Aşadar, gratuitatea nu ar însemna altceva decât omorîrea definitivă a transportului în comun.
Pe scurt: soluţia la traficul bucureştean nu stă în noi bulevarde, pasaje peste pasaje, autostrăzi suspendate sau un transport în comun mai accesibil. În toate oraşele europene s-a înţeles deja că dacă vrei să ai un trafic auto individual mai aerisit şi eficient, trebuie să asiguri mai întâi de toate un transport în comun eficient. Acesta costă mai puţin decât intervenţiile masive în infrastructură, se poate realiza mai rapid şi este mult mai maleabil.
Aştept şi părerile voastre: ce promisiuni legate de traficul auto în Bucureşti doriţi să fie aplicate; ce promisiuni aţi dori să nu le mai treacă prin capul edililor?