Care e, în realitate, situaţia cu ”sutele de mii de amenzi neplătite”?

Recent, Victor Ponta a ieşit din nou la rampă în stil populist, acuzând lipsa de responsabilitate a şoferilor, precum şi numărul mare de amenzi neplătite, lăsând să se înţeleagă că e cazul să se ia măsuri drastice. Adică schimbarea legislaţiei.

Domnul Ponta este şofer şi a fost pilot (mă rog, copilot…), deci presupun că nu trebuie să îi explic eu cam care e principala cauză a comportamentului iresponsabil al multor şoferi din România.

Spun doar atât: în cei peste 20 de ani de la Revoluţie, eu nu îmi amintesc de vreo campanie SERIOASĂ de educare a şoferilor şi de conştientizare a riscurilor. În schimb, am auzit de multe scandaluri cu şpăgarii din Poliţie, cu permisele luate ”pe naşpa” sau cu şmecheri care au legea lor pe şosea şi care, automat, devin exemple pentru tinerii imberbi.

Asta ţine de o vorbă din bătrâni: ”cum îţi aşterni, aşa dormi”. Din moment ce politicienii sunt interesaţi doar de afacerile de căpuşare a bugetului naţional şi arată un dezinteres meschin faţă de binele populaţiei, nu mă miră că lipsa de viziune pe termen lung ne-a adus aici. Dar să nu fiu negativist: e loc de mult mai rău.

Aş vrea să mă leg de a doua parte a mesajului ministrului: sutele de mii de amenzi rutiere neîncasate. Care mă tem că e o informaţie ERONATĂ, din moment ce se bazează pe statisticile unui sistem de administraţie greoi, dominat de o birocraţie demonică şi de funcţionari în mare parte incompetenţi.

De ce spun aşa ceva? Pentru că, iată, de curând am aflat, cu stupoare, că sunt dator statutului cu două amenzi rutiere neplătite din 2011. Să ne înţelegem: mi-am plătit toate amenzile până acum, dar, cumva, prin calculatoarele de la Administraţia Financiară, apar ca rău-platnic.

Ulterior mi-am amintit de episodul din 2011, când am fost la Aministraţia Financiară să-mi înregistrez o amendă, dar tanti de la ghişeu a contracarat în stil derutant: ”nu am primit încă procesul verbal de la Poliţie”. Deci nu conta că mi-am plătit amenda, nu o putea înregistra.

Acum, ca aproape orice alt contribuabil fraier model din România, am şi eu un job pe care nu îl pot neglija prea mult în favoarea drumurilor şi timpului pierdut pe la finanţe. Deci am aşteptat ca Administraţia Financiară să cheltuiască degeaba nişte bani pe hârtie, adică să-mi trimită un plic cu o somaţie de a-mi plăti restanţele – adică amenzile respective.

S-au făcut doi ani de atunci şi uite că acum sunt, din nou, tras de mânecă. Să-mi plătesc amenda pe care am plătit-o deja de nu ştiu când. Să mai spun că am pe răboj şi alte amenzi în aceşti doi ani (nu multe, foarte puţine) care pun pariu că apar ca neplătite, deşi eu le-am achitat la CEC?

Ok, şi acum vă întreb: oare CÂŢI ROMÂNI credeţi că sunt în situaţia mea? Cu amenzi rutiere plătite de un an sau doi, dar care, din cauza birocraţiei cretineidioatetâmpiteincredibile, apar ca rău-platnici în statisticile Ministerului de Finanţe? Or fi câţiva? Or fi nişte mii? Sau nişte SUTE DE MII?

Cu alte cuvinte, domnule Ponta, s-ar putea să ne cam aburiţi cu necesitatea înăspririi legilor punitive împotriva celor rău-platnici. Nu neg, sunt fraieri (mă rog, ei se cred ”jmekeri dăştepţi”) care nu plătesc amenzile, apoi mai sunt cei care le-au contestat şi aşteaptă decizia, dar şi uituci.

Însă mă îndoiesc de faptul că un număr atât de mare de români nu şi-au plătit amenzile – pentru că, să fim serioşi, cam oricine preferă să plătească jumătate din cuantumul amenzii în 48 de ore, iar majoritatea celor care muncesc nu îşi permit probleme cu finanţele, românul fiind, în general, bun platnic de… teamă.

În concluzie, ce-ar fi să nu vă grăbiţi cu schimbarea legislaţiei pe motiv de ”sute de mii de amenzi rutiere neplătite”, ci mai degrabă să vă axaţi urgent pe schimbarea ÎN BINE şi EFICIENTĂ a sistemului din finanţe. Nu e deloc greu, ci doar pare – deoarece birocraţia ne-am cam prins şi noi că ascunde suficient de bine nişte sifonări de bani publici, nu-i aşa?

Şi încă un lucru: acele ”sute de mii de amenzi rutiere nepătite” cam din ce perioadă sunt? Sper că nu e vorba de ultimele luni, care par mai degrabă o ”dezlănţuire” a Poliţiei Rutiere, cu un obiectiv cam prea clar: acela de a scoate cât mai mulţi bani pentru buget.

Evident, dacă întrebi vreun poliţist sau ceri lămuriri de la mai-marii Poliţiei privind directivele de ”şo pe şoferi, scoateţi bani din orice”, s-ar putea să te trezeşti cu acuzaţii de calomnie. Umblă doar zvonuri neconfirmate despre această ”supapă” găsită de guvern, zvonuri sprijinite de diverse mărturii.

Poate e cazul să fac un autodenunţ? Recent, urmând ”exemplul” altor colegi de trafic, am încălcat şi eu o regulă de circulaţie, iar un agent m-a prins – bravo lui pentru vigilenţă. Am rămas însă perplex când mi s-a făcut ”favoarea” de a fi taxat doar de bani, fără a primi şi punctele de penalizare aferente.

Cu alte cuvinte: ”te lăsăm să mai greşeşti, ca să mai cotizezi şi altă dată; pentru că, altfel, dacă ajungi să-ţi suspendăm permisul, pierdem o potenţială sursă de venit la buget”. Mă rog, există şi varianta în care am devenit eu paranoic, recunosc…

Păi cam aşa stă treaba la români, se pare: găsim nişte motive de suprafaţă, de preferat chiar eronate (cine să le verifice?!), care să justifice nişte schimbări trâmbiţate ca necesare din raţiuni populiste, dar care, prin prisma istoriei post-decembriste, tare mi-e că au nişte obiective mai ascunse.

De genul înăspririi legilor pentru recuperarea amenzilor care, nu-i aşa, se cam vrea să fie crescute ameţitor. Parcă am un deja-vu, îmi amintesc de orele de istorie în care am învăţat ceva despre feudalism şi iobagi… Sau exagerez?

Închei prin a vă întreba CÂŢI DINTRE VOI sunteţi în situaţia mea: v-aţi plătit amenzile, dar apăreţi pe la Administraţiile Financiare ca rău platnici? Sunt curios dacă suntem câteva sute de mii. Poate chiar acele ”sute de mii de amenzi neplătite”.