Când ne vom permite să cumpărăm maşini electrice în România?

Românului îi plac maşinile bune la toate. Să fie
ieftine, să fie mari, să consume puţin, să fie
superfiabile. Să meargă cu maşina la birou, la
cumpărături, la ţară, în concediu la munte sau la mare. Maşinile
electrice, însă, au acum autonomie redusă. În teorie, maximum 160
km, în practică vreo 130-150 km, în funcţie de stilul de condus şi
alţi factori.

Prea puţin! Nu contează că majoritatea fac zilnic mai
puţin de 100 km, contează mai mult acele câteva drumuri pe
an când fac voiaje pe distanţe lungi, la care o maşină electrică
actuală nu se pretează. Este adevărat: dacă ar exista staţii de
reîncărcare la fiecare 50 km, cu un Mitsubishi i-MiEV un drum
Bucureşti-Constanţa mi-ar lua mai mult cu cel puţin 2-3 ore decât
cu o maşină obişnuită. Iar un drum până în nordul ţării…
două-trei zile!

Cei de la Renault vin cu ideea staţiilor
„quick-drop”, care sună tentant pentru cei care au de gând
să facă drumuri lungi. Dar, şi în acest caz, vorbim doar de o
soluţie de compromis, pe care nu o văd implementată mulţi ani de
acum încolo în România (momentan, o astfel de staţie costă nişte
sute de mii de euro…).

Însă, din nou o să pun placa „avem memorie scurtă”. Pentru că nu
suntem pragmatici, ne lipseşte perspectiva şi, de fapt, suntem o
naţiune de şoferi primitivi (aş fi nedrept să nu îi arăt cu degetul
şi pe guvernanţi, care contribuie la decăderea puterii noastre de
cumpărare). Gândim strict din punct de vedere al
prezentului.

Acum câţiva ani, autonomia maximă a maşinilor electrice era de
circa 50 km, iar acum e mai mult decât dublă. Specialiştii
preconizează că în câţiva ani aceasta va creşte la 300-400 km,
datorită optimizării bateriilor. În plus, mulţi încep să
acorde o atenţie deosebită sistemelor „range extender” – pe lângă
motorul electric, maşina mai are un motor termic, cu rol de
generator şi care consumă foarte puţin combustibil (care ar putea
fi biocombustibil sau chiar hidrogen, nu?).

Pentru moment, însă, dăm dovadă de o gândire ineficientă:
o maşină electrică actuală ar fi supersuficientă pentru
naveta zilnică din oraş. Bateriile pot fi încărcate
noaptea acasă, ba chiar şi în timpul zilei la serviciu. În rest,
libertatea de mişcare ar fi suficientă pentru nevoile de transport
pe care le avem în 90% din timp, nu? Nu, pentru că tot alea 10%
situaţii imposibile ne interesează mai mult.