Când ne vom permite să cumpărăm maşini electrice în România?

Am aflat de la specialiştii Renault că ei se implică
foarte serios în dezvoltarea infrastructurii de alimentare a
maşinilor electrice în România. Nu este vorba doar despre
dispozitivele de încărcare rapidă – aceasta este o foarte mică
parte a ecuaţiei.

Mai-marii Renault au început discuţii cu oficialităţile
(pentru acordarea de bonusuri cumpărătorilor), cu
principalii furnizori (pentru adaptarea reţelei electrice la noile
cerinţe de încărcare a bateriilor maşinilor) sau chiar cu
oficialităţile locale (pentru demararea de programe pilot, care au
ca scop popularizarea maşinilor electrice).

Din nou, punerea la punct a acestor detalii, care nu prea îi
interesează pe clienţii obişnuiţi, durează ani de zile şi
înseamnă investiţii serioase de viitor. Însă acum publicul
arată cu degetul lipsa cu desăvârşire a bornelor speciale de
alimentare pentru maşinile electrice. Normal, am vrea să apară
peste noapte, doar suntem clienţi, avem dreptul să fim
pretenţioşi.

Normal? Poate normal ar fi să avem pretenţii realiste.
Câte benzinării existau imediat după revoluţie şi câte
există acum? Din nou, avem mintea scurtă şi am uitat că o
bună bucată de timp nu ne-am dezvăţat de obiceiul de a avea o
canistră în portbagaj. Drumurile lungi trebuiau minuţios
planificate, pompele erau rare, mâncarea şi cafeluţa se serveau din
paporniţă, nu relaxat, la minibarul din benzinărie… Am uitat cum
era.

Se mai pune problema populaţiei care locuieşte la bloc şi îşi
parchează maşina în stradă: ăştia cum îşi încarcă maşina? „Ce, trag
prelungitorul din casă? E stupid!”

Da, normal că e stupid. Pentru că asta înseamnă gândire
limitată, raportată la ce avem acum, fără a ne gândi la ce s-ar
putea face în perspectivă. Iar perspectiva pare să ne aducă
mai multe proiecte de parcări rezidenţiale, care pot fi
adaptate fără prea mare efort pentru maşinile electrice. În timp şi
cu răbdare, normal.