Borduriada – simbolul nesimţirii autorităţilor sau necesitate de criză?
De câţiva ani de zile, acest fenomen, poreclit de mass-media, dar şi de oameni, drept „Borduriada”, se bucură de un mare avânt. Prea mare faţă de necesităţile reale, lucru recunoscut şi de către autorităţi. Care, însă, iată că nu pun piciorul în prag, nici în ce priveşte controlul, nici în ce priveşte logica.
Recent, am descoperit câteva calupuri de borduri nou-nouţe lângă statuia Aviatorilor, la mică distanţă de Palatul Victoria. Borduri care sunt destinate aleilor paralele cu Bulevardul Aviatorilor, unde regăsim clădiri simandicoase, deh, că doar e o zonă importantă a Bucureştiului.
Deci avem nevoie de borduri – chiar dacă pe Pasajul Basarab deja au început să apară gropi, iar cele existente pe multe bulevarde bucureştene se măresc de la o zi la alta. Asfaltarea, pardon, cârpăceala străzilor nu e nicidecum prioritară în faţa borduriadei. Delimitarea clară a străzii e mult mai importantă decât menajarea suspensiilor maşinilor, e logic.
În multe intersecţii, semafoarele sunt învechite, iar becurile se ard foarte des. Ba, când ţi-e lumea mai dragă, semaforizarea nu funcţionează, iar remedierea situaţiei durează câteva zile, răstimp în care nervii şoferilor au de suferit iremediabil. Însă bordurile nu provoacă nervi – arată bine, te relaxează şi, foarte important, nu sunt dotate cu becuri care să se ardă!
Sunt destule bulevarde mari înţesate de treceri de pietoni nesemaforizate şi multe prost semnalizate. Sunt adevărate capcane pentru pietoni, mai ales că maşinile rulează cu viteză în general, iar cele parcate pe margine obturează vizibilitatea. Rezolvarea situaţiei e prea complicată – e mai simplu să schimbi bordurile, îi ajută pe pietoni să traverseze mai în siguranţă.
Zonele de birouri sunt sufocate de maşinile parcate peste tot, mai ales pe trotuare, dar şi pe câte o bandă de rulare. Parcări care să decongestioneze aceste zone? De ce să facem aşa ceva, dacă putem pune borduri noi. Care sunt mai greu de escaladat, deci îi vor descuraja pe cei care parchează pe trotuar. Iar dacă, totuşi, urcă toţi pe ele, cu atât mai bine – se uzează mai repede, deci o nouă borduriadă va interveni foarte curând (de exemplu, în Sectorul 3, zona Ozana, au fost două valuri de borduri la mai puţin de doi ani distanţă…).
Aş mai putea apela la unele remarci sarcastice, dar, sincer, grotescul situaţiei mi se pare că a depăşit deja faza în care să ne mai permitem să facem haz de necaz. Din păcate, mai ales când ne paşte un nou val al crizei, înlocuirile de borduri sunt pur şi simplu acţiuni făcute degeaba, fiind vorba de afaceri cu statul, unde banii din bugetele locale sau de stat îngroaşă buzunarele unor şmecheri.
Nu-mi rămâne decât să mă revolt în aceste rânduri. Alte acţiuni nu pot face. Pentru că hăţurile legale sunt în mâinile unor autorităţi care par a nu fi conştiente absolut deloc de gravitatea situaţiei. Sau, dimpotrivă, ştiu şi nu le pasă decât de interesul propriu. Iar interesul meu de contribuabil şi şofer este terfelit cu nesimţire crasă.
Îmi cer scuze anticipat dacă, în acest weekend prelungit, vă deranjez cu o întrebare sinceră: