BMW şi VW aruncă pe piaţă maşini electrice. Unde sunt detractorii ipocriţi?

La Salonul Auto Frankfurt 2013 vom vedea, în sfârşit, versiunea de serie a maşinii electrice BMW i3, dar şi prima maşină electrică de serie mare a celor de la Volkswagen: e-Up!

Adică doi constructori germani foarte cunoscuţi – unul specialist în motoare performante, mai nou turbo, iar celălalt în motoare diesel, TDI fiind deja un brand în sine – intră pe teritoriul maşinilor electrice, un domeniu luat în derâdere de 99,9% din populaţia care-şi permite să-şi cumpere maşină.

Noile BMW i3 şi VW e-Up! se vor alătura unor modele precum Renault Zoe, Nissan Leaf sau Opel Ampera ori Mitsubishi i-MiEV, care au înregistrat până acum vânzări extrem de mici dacă ne raportăm la investiţiile uriaşe de care au beneficiat.

Mai pe şleau, BMW şi VW intră în arena leilor, unde ceilalţi ”gladiatori” sunt huiduiţi la scenă deschisă de public şi de analişti. ”Prea scumpe!”, ”Autonomie insuficientă!”, ”Nu avem încredere în fiabilitatea tehnologiei” sau ”Maşina electrică poluează indirect mai mult” sunt deja acuzaţii de care mi-e lehamite.

Dar ceva îmi spune că nou-veniţii nu vor avea parte de acelaşi tratament. În primul rând, pentru că sunt maşini nemţeşti. Iar românul, se ştie, e frate mai degrabă cu maşina nemţească decât cu codrul naţional – deşi sportul cu ”furatul ca-n codru” nu rimează defel cu ”treabă nemţească”…

Românul are mult mai multă încredere în maşinile nemţeşti decât în cele franţuzeşti sau japoneze. Nici nu mai contează că, de fapt, componentele şi piesele maşinilor sunt produse hai-hui, multe prin afara Europei. Românul ştie că brandul german este sfânt, deşi alţii au fost pionieri în domeniu, asumându-şi riscurile inerente, în timp ce nemţii beneficiază de avantajul ultimului venit, care a învăţat din greşelile rivalilor…

Şi mulţi nu ştiu sau au uitat că acum câţiva ani aceiaşi producători nemţi, deşi aveau programe de cercetare în domeniul maşinilor electrice, îşi arătau făţiş temerile, afectând indirect imaginea celor care făceau eforturi să promoveze maşinile electrice.

Apoi i3 este BMW, iar e-Up! este Volkswagen. BMW şi Volkswagen sunt zeităţi la care românul se închină imediat, indiferent că vorbim de maşini noi sau de maşini second-hand. Sunt sigur că există unii care ar pupa siglele celor două branduri mai însufleţit decât pupă icoanele din biserici. Şi probabil îşi fac nişte cruci şi mai mari decât cele pe care şi le fac prin faţa bisericilor. Dar nu vreau să cad în păcatul blamării ipocriţilor creştini…

Cum rămâne cu aspectul? Pe seama lui Mitsubishi i-MiEV au apărut critici de genul ”cum să-ţi iei urâţenia asta, până şi Matiz-ul arată mai bine!”. În cazul lui Renault Zoe s-a râs copios mai întâi în privinţa numelui, iar apoi de aspectul efeminat. Cu Opel Ampera, lucrurile au fost tranşate rapid de cei cu bani: ”La banii ăştia, am prestanţă cu Audi sau BMW, nu cu jucăria asta gadget”.

Cu BMW i3, lucrurile stau altfel. În primul rând, ”e BMW!”. Iar asta îi face pe detractori orbi la aspectul cel puţin discutabil, mai ales dată fiind tradiţia mărcii. Cât despre e-Up!, designul simplist, fără sare şi piper, e deja o normalitate pentru un producător care a generalizat stilul minimalist, fără pretenţii.

Este adevărat, gusturile în materie de aspect nu se discută (mă rog, consider că e o sintagmă fandosită). Dar se pot comenta. Iar părerea mea este că, din punct de vedere al designului, nemţii sunt clar sub nivelul celorlalţi, ceea ce contrazice ideea de lifestyle pe care o promovează eronat producătorii pentru maşinile electrice.

Cum rămâne cu banii? În Europa occidentală, noul BMW i3 va avea un preţ de pornire de circa 35.000 de euro. O sumă interesantă, atractivă pentru amatorii de branduri premium, ba chiar mică dacă mă gândesc la nivelul tehnologic (şasiu de aluminiu, structură din CFRP). În plus, va exista şi o versiune range-extender, dotată cu motor de motocicletă, care cel mai probabil va ajunge să coste cât un Opel Ampera.

În ce priveşte VW e-Up!, în Germania mica maşină electrică va porni de la 26.900 euro, de vreo 2,5 ori mai mult decât cel mai ieftin Up!, sumă explicată nu doar de tehnologia bateriilor, ci şi de nivelul de echipare de top, anunţat ca fiind foarte bogat. Un Renault Zoe porneşte de la 20.700 euro, fiind mai spaţios, dar, ce-i drept, bateria este disponibilă în cadrul unui program de leasing separat.

Prin urmare, noile maşini germane vor fi destul de scumpe. Dar e normal, că doar sunt maşini ”Made in Deutschland”, nu? Românul e prea sărac să cumpere ieftin (de aia nici nu ne dăm în vânt după Dacia low-cost) şi are încredere oarbă în lucrurile scumpe.

Dar poate că preţurile mai mari justifică o autonomie mai bună, nu? Nu. Autonomia maximă teoretică a lui BMW i3 se cifrează la 300 km în versiunea cu range-extender, în timp ce un i3 strict electric anunţă între 190 şi 210 km în teorie. VW e-Up! anunţă o valoare teoretică de numai 160 km..

Nissan Leaf anunţă în teorie 200 km, iar Renault Zoe vreo 210 km. Deci la fel cu i3 şi mai bine decât e-Up! În realitate, cele două modele produse de alianţa Renault-Nissan sunt capabile de vreo 150-160 km (din experienţa mea cu Renault Zoe, cel puţin 130 km se pot face lejer în stil alert, fără a menaja maşina), aşa că estimez că şi BMW i3 va fi cam tot pe acolo, în timp ce e-Up! va fi undeva pe la 100-120 km autonomie reală.

Cred că nemţilor nu le mai rămâne să se laude decât cu performanţele mai bune. BMW i3 are un motor de 170 CP, iar demarajul 0-100 km/h se realizează în vreo 7 secunde. Prin comparaţie, Nissan Leaf are doar 110 CP, iar demarajul e de 11,5 secunde, deci maşina germană e superioară. Totuşi, de reţinut că un stil sportiv diminuează autonomia, iar în regim urban… cât de mult contează performanţele dinamice?

VW e-Up! are un motor de 55 CP, iar demarajul 0-100 km/h se realizează în 14 secunde, în timp ce Renault Zoe oferă 88 CP, iar suta se face în 13,5 secunde. Deci nu prea vorbim de nici un avantaj, deşi, din punct de vedere practic, Zoe e mai spaţios, cu un portbagaj de peste 300 de litri faţă de numai 250 litri la e-Up!

Ok, acum să nu înţelegeţi că sunt împotriva noilor maşini electrice germane sau că vreau să privilegiez maşinile electrice deja existente. Dimpotrivă, mă bucură să văd cât mai multe modele noi cu propulsie electrică. E un domeniu care, cred eu, promite mult şi care e de preferat să se anime cât mai repede. Iar concurenţa ar trebui să ne ajute, nu să ne învrăjbească.

Demersul meu încearcă să contracareze falşii detractori, care sunt sigur că acum, odată cu intrarea nemţilor în scenă, vor începe să laude ceea ce înjurau până acum. Cred că argumentele lor că ”maşinile germane sunt mai bune” vor fi tocmai cele pe care le-am demontat mai sus.

Prin urmare, vă rog pe cei care sunteţi oarecum neutri să puneţi toate maşinile electrice în aceeaşi oală şi să încercaţi să analizaţi la rece avantajele şi dezavantajele faţă de maşinile convenţionale. Indiferent că sunt maşini franţuzeşti, japoneze sau germane.

Iar restul poate vor înţelege că ipocrizia nu face altceva decât să se întoarcă împotriva lor. Pentru că, în definitiv, avem nevoie de maşini electrice mai multe şi mai accesibile pentru ca acest domeniu să devină popular cu adevărat. Aşa că nu fiţi ipocriţi: maşina electrică e o necesitate, nu o fiţă.