A venit ninsoarea. Iar. Autorităţile sunt depăşite de situaţie. Iar

Azi am ajutat pe cineva să „dezgroape” o maşină chiar lângă clădirea Primăriei Sectorului 1, acum în renovare. Aflată la o aruncătură de băţ de Pasajul Basarab, la intersecţia dintre Banu Manta şi Titulescu, dar şi destul de aproape de Palatul Victoria. O zonă despre care credeam că e privilegiată.

Ba bine că nu. Săptămâna trecută, când a nins aproape trei zile, strada Teodosie Rudeanu, dar şi alte străduţe adiacente, a devenit o capcană cu mici dâmburi de gheaţă şi şleauri de zăpadă pentru maşinile, nu puţine, care trec zilnic pe acolo. Vorbim de maşini personale sau de dube, că maşini de deszăpezire eu personal nu am văzut.

Timp de o săptămână, gerul care a domnit peste Bucureşti a transformat strada Teodosie Rudeanu într-o probă de calvar pentru şoferi. Maşinile parcate pe laterale cred că „tresăreau” de fiecare dată când trecea altă maşină pe lândă ele – modul în care fuge maşina în laterale este imprevizibil şi, sincer, mă miră că încă nu am auzit plângeri ale oamenilor, cum că şi-ar fi găsit maşinile cu portierele buşite.

Până azi, nu m-a dus mintea să apelez la autorităţi. Aveam impresia că e de datoria lor să îşi facă treaba, aşa cum e de datoria mea să îmi plătesc impozitul. Însă, în timp ce curăţam maşina prietenului din parcare, am văzut cam multe situaţii de blocaje pe străduţă, din cauza maşinilor care derapau şi rămâneau prinse în capcana gheţii.

Apropo, a văzut cineva prin Bucureşti maşini cu lanţuri auto? Pentru că de aşa ceva este nevoie pe străduţe.

Aşadar, pe la ora 13:00 m-am hotărât brusc să apelez la autorităţi. Poate, din motive întemeiate, strada Teodosie Rudeanu a fost omisă, iar resursele sunt direcţionate spre alte zone, mai importante. Zis şi făcut, am intrat pe site-ul primăriei şi, la informaţiile de contact, m-am gândit să apelez la Administraţia Domeniului Public (logica îmi spunea că registratura, poliţia comunitară sau starea civilă nu mă pot ajuta).

Formez 021 319 32 53 şi, contrar aşteptărilor, telefonul nu sună prea mult, iar la capătul celălalt o voce amabilă de domnişoară (presupun) drăguţă. Hai că am început bine, mă gândeam, însă elanul mi-a fost tăiat când domnişoara îmi spune „sunaţi la Romprest, ei se ocupă de deszăpezire”.

Cu aceeaşi amabilitate îmi dă numărul de telefon 021 306 70 00. Mulţumesc, formez şi, din nou, îmi răspunde o voce amabilă şi caldă de femeie. Aproape că îmi venea să cred că problema se va rezolva de la sine. Ba bine că nu, domnişoara (sau poate doamna) îm spune că va da un e-mail către dispeceratul salubrităţii şi că vor lua în seamă, în cel mai scurt timp, şi cererea mea.

Mda. Suna a expediere rapidă, aşa că am insistat să aflu cam când ar trebui să mă aştept la rezolvarea problemei. Explicaţiile nu au fost de ajutor, dar, cu aceeaşi amabilitate, domnişoara (sau doamna) mi-a cerut numărul de telefon şi numele, ba chiar s-a oferit să-mi dea numărul de la dispeceratul salubrităţii (mie asta îmi sună ca şi cum ar veni nişte oameni cu mături să dea la o parte zăpada şi gheaţa…).

M-a şi avertizat că e agitaţie mare la dispecerat, deci s-ar putea să prind ocupat, dar, dacă mă încumet, pot suna la 021 668 10 50. Ei, uite că nu m-am dat bătut şi am sunat. Şi bine am făcut, pentru că foarte rapid mi-a răspuns o altă domnişoară (sau doamnă) amabilă – atâta doar că, surpriză, nu era dispeceratul, ci biroul de relaţii cu publicul.

Aceeaşi poezie din partea mea, acelaşi text cu transmiterea informaţiei mai departe şi „da-ţi-mi vă rog numărul de telefon şi numele”. La revedere, pa. După trei telefoane, tot într-o fundătură am ajuns. E adevărat, am fost purtat cu amabilitate până ce, metaforic vorbind, am fost scos afară din sistem, nu?

Oare cât de complicat este să aduci o dubiţă din care să împrăştii sare pe o străduţă îngustă, de 2-300 de metri? Atâta cât să nu se mai facă acele şleauri păcătoase de gheaţă. O fi birocraţia de vină. Sau situaţia politică tensionată. Sau… poate nu are Romprestul sare? Te pomeneşti că o fi existând vreo hotărâre a primăriei că locatarii din zonă trebuie să rezolve problema cu gheaţa de pe drum!

A trecut aproape o oră de când am dat acele telefoane. Nu am fost sunat înapoi. Încă. Poate se va întâmpla, lucrurile durează. Jos, pe strada Teodosie Rudeanu, nu a apărut nici o maşină de la Romprest, iar gheaţa le pune probleme în continuare şoferilor, concomitent ţinându-i în tensiune pe cei care au maşinile parcate pe marginile străduţei.

Nu pot decât să mă bucur că îl am pe micul meu Suzuki Jimny, care, cu tracţiunea integrală cuplată, face faţă cu brio încercărilor din această iarnă pe străzile din Bucureşti. Nici nu ar trebui să-mi pese că autorităţile nu-şi fac treaba – cu cât sunt mai incompetenţi, cu atât mă distrez eu mai mult în stil offroad prin nămeţi.

Dar, revenind la tonul serios, e păcat că, în nişte ani de zile, nu s-a reuşit decât evoluţia la capitolul interfaţa public-autorităţi. În rest, însă, pe ce se duc impozitele noastre, nu ştiu, că serviciile în folosul comunităţii nu se văd. Sau se văd prea puţin, prea târziu şi prea fără efecte pozitive. Din nou, doar întrebări retorice? Până când?