2015: De ce nu mai este ieftin RCA-ul?

Dacă eşti un tânăr de 19 ani şi ţi-ai cumpărat maşină la mâna a doua pe care ai dat vreo 3000 de euro, s-ar putea să ai un mic şoc: costul unei poliţe RCA ar putea fi mai mare, în cazul tău, de 500 de euro, ajungând şi la aproape 1000 de euro! Dacă ai avea 35 de ani şi aceeaşi maşină, vei plăti cu puţin peste 120 de euro. De unde imensa diferenţă?

Pentru că, statistic, tinerii fără experienţă provoacă cele mai multe daune, afirmă asiguratorii. Dar ar trebui să ne întrebăm: chiar provoacă de 7-8 ori mai multe accidente decât şoferii cu experienţă? Conform unor statistici, şoferii tineri, cu mai puţin de 9 ani experienţă, provoacă de două ori mai multe accidente decât cei care au experienţă mai mare, aşadar diferenţele uriaşe între poliţele de asigurare pentru tineri nu se justifică.

Apoi, scumpirea poliţei RCA pentru acest gen de şoferi este uşor de evitat: tinerii îşi înmatriculează maşinile pe numele părinţilor sau ale bunicilor, astfel încât şi RCA-ul este mult mai ieftin. Din acest punct de vedere, cu cât RCA-ul este mai scump pentru un tânăr, cu atât „evaziunea” va fi mai mare. Sistemul actual de RCA nu rezolvă, aşadar, problema şoferilor iresponsabili – care pot fi iresponsabili la orice vârstă. Contează prea puţin cazierul de accidente al respectivului şofer, ci mult mai mult elemente relevante statistic (sex, vârstă, localitate), dar nu atât de relevante pentru individul în cauză.

Agenţia de Supraveghere Financiară caută metode prin care să forţeze asiguratorii să reducă poliţele pentru tineri la valori mai decente, care să nu depăşească 500 de euro, asta chiar la cererea prim-ministrului. Însă nimeni nu pare a fi dispus să se întrebe de ce s-au scumpit atât de mult poliţele RCA, având în vedere că parcul auto a crescut preponderent cu maşini second-hand, mai ieftine decât cele noi, iar salariile nu au crescut practic deloc în ultimii cinci ani.

De ce s-a scumpit RCA-ul?

În primul rând, în ultimii 5 ani s-au importat sute de mii de maşini second-hand, la preţuri mai mici de 10.000 de euro, din cauză că românii nu mai au acces la credit şi nici nu îşi permit să dea mai mult pe o maşină. Ceea ce nu ştiau cei care au cumpărat second-hand a fost faptul că reparaţia unei astfel de maşini costă la fel de mult ca a uneia noi. Cu alte cuvinte, te-ai bucurat degeaba că ai luat un Audi A4 vechi de 5 ani cu 10.000 de euro, piesele şi manopera în service te vor costa ca şi când l-ai fi luat nou la 40.000 de euro. Acest lucru se răsfrânge şi în preţurile de servisare aplicate în procedura RCA.

În al doilea rând, servisurile au preţuri foarte mari la reparaţii, existând suspiciuni că sunt, de fapt, într-o înţelegere cu asiguratorii. Acest lucru ar trebui verificat de către autorităţile abilitate, pentru că acestea sunt, în primul rând, costurile care urcă atât de mult preţul RCA-ului.

În al treilea rând, brokerii au comisioane foarte mari, care ajung şi la 25-27% din preţul poliţei. Fiind vorba despre o poliţă obligatorie, comisionul brokerului pare foarte mare – un notar, de exemplu, nici nu ar putea visa să pună un comision mediu de 20% doar pentru că legea îi obligă pe cetăţeni să-şi autentifice actele prin intermediul său. O limitare a comisioanelor pentru acest tip de poliţe ar fi o idee de luat în seamă.

În al patrulea rând, există diferenţe foarte mari, de până la 700%, între preţurile poliţelor de asigurare RCA emise de diferiţi asiguratori. Acest lucru ar trebui investigat şi reglementat, pentru că, din nou, vorbim de asigurări obligatorii, iar costurile asiguratorilor care vin cu preţuri de dumping nu au cum să fie acoperite de asiguratorii care nu se concentrează pe RCA. Pe de altă parte, nici costurile acoperirii daunelor nu au cum să fie cu 700% mai mari pentru un asigurator faţă de altul, aşa cum sunt acum. O reglementare clară a acestui regim de asigurare ar trebui să asigure o uniformizare relativă a preţului unei poliţe RCA, cel puţin în anumite limite, aşa cum se întâmplă în cazul asigurării obligatorii pentru case. Astăzi avem sute de mii de clienţi care se orientează spre cele mai ieftine poliţe de pe piaţă, fără ca emitenţii acestora să-şi plătească, de fapt, datoriile către cei vătămaţi, atunci când aceştia înaintează un dosar de daune.

În al cincilea rând, preţurile au crescut mult pentru că au crescut şi pretenţiile în caz de vătămare corporală şi deces, precum şi costurile reasigurării. Acestea, în combinaţie cu inexistenţa unei practici unitare în acest domeniu, au dus la diferenţe foarte mari între preţurile practicate de asiguratori.

Nu în ultimul rând, nu există o evidenţă clară pentru fiecare maşină şi pentru fiecare şofer în parte, care să pună mai mare presiune pe şoferii indisciplinaţi şi să îi răsplătească pe cei care respectă legea şi conduc prudent. Din acest motiv, diferenţierea care se face doar în funcţie de vârstă şi localitate este una profund discriminatorie şi stupidă. Nu ştie nimeni dacă o maşină implicată într-un accident avea revizia la zi, dacă un şofer are un bogat cazier rutier şi nici nu răsplăteşte nimeni şoferii cuminţi.

Care sunt motivele despre care nu vorbeşte nimeni

Ar mai trebui să înţelegem şi că unele dintre motivele pentru care RCA-ul este din ce în ce mai scump sunt halul în care circulăm noi înşine în România, faptul că avem o rată a accidentelor mult mai mare decât în restul Europei, starea precară din punct de vedere tehnic a maşinilor, dar şi absenţa unei infrastructuri rutiere care să prevină accidentele!

Toate acestea fac ca, în realitate, costurile întreţinerii unei maşini în România să fie mai mari decât în Vest. Raportat la salariile din România, asta este premisa pentru un dezastru.

Data viitoare când veţi plăti mai mult pe poliţa RCA, gândiţi-vă la toate aceste motive. Unele vor fi rezolvate, probabil, de autorităţi, fapt care ar putea reduce preţul asigurărilor, în medie, cu 30%. Restul ţin însă şi de modul în care ne privim maşinile şi propria viaţă. Şi de faptul dacă înţelegem că o maşină costă cu atât mai mult cu cât avem mai puţină grijă de ea. Multiplicat cu 5.9 de milioane de unităţi care circulă pe şoselele din România, costul simţit în buzunar este unul imens.

Dar ne-o facem cu mâna noastră, de fiecare dată când ignorăm regulile de circulaţie pentru că aşa ne este mai uşor. Haosul şi neglijenţa costă, iar asta se resimte la fiecare început de an în plata RCA-ului. E atât de simplu.