La început de 2009 mă frapează atitudinea învingătoare a celor de la Toyota: finalul de 2008 ne arată că Toyota este constructorul auto mondial numărul 1, devansând General Motors după o perioadă de 77 de ani de dominaţie a gigantului american. În 2008, Toyota a vândut 8,97 milioane de maşini faţă de numai 8,35 milioane General Motors.
Bravo Toyota? În spatele cortinei ştim cu toţii ce se întâmplă: câteva uzine au fost închise deja definitiv, iar unele temporar; şomerii proveniţi din rândurile muncitorilor de la Toyota vor fi din ce în ce mai numeroşi anul acesta; problemele economice, din cauza cursului yen-dolar, au adus Toyota în stare de alertă, etc. Dar măcar are titlul de Number One mondial, nu?
Pe de altă parte, oficialii General Motors îşi muşcă buzele şi afirmă, cu nonşalanţă, că nu prima poziţie în ierarhia mondială este importantă, ci valoarea reală a companiei. De parcă nici nu s-ar fi pus problema, pe finalul lui 2008, ca General Motors să declare falimentul…
Oare vorbim aici de o strategie de îmbărbătare în faţa celui mai dificil an din acest deceniu? Sau pur şi simplu orgoliile sunt mai importante?
Tot despre orgolii putem vorbi şi în cazul lui Volkswagen, care are un performer pe piaţa auto europeană: Volkswagen Golf a fost cea mai vândută maşină pe Bătrânul Continent anul trecut. Nu doar atât: vorbim chiar de o creştere a vânzărilor cu 5,3% faţă de 2007, din cele 458.283 de maşini fiind vândute doar în decembrie 32.073 de unităţi (adică 7% din total, în condiţiile în care decembrie a fost o lună neagră pentru restul producătorilor).
Sehr Gut, Golf! Pentru că, nu-i aşa, în 2009 auf wiedersehen creşteri ale vânzărilor – nemţii vor suspina după rezultatul din 2008, când VW Golf a devansat Peugeot 207 cu 50.000 de unităţi, iar pe rivalul Ford Focus l-a depăşit cu 100.000 de unităţi.
Cum rămâne cu America? Ei bine, în 2008, cea mai vândută maşină a fost o maşină americană: marele pick-up Ford F150, cu 515.513 unităţi. Cred că 2008 va rămâne un an istoric pentru spiritul american: ultimul an în care cea mai bine vândută a fost o maşină pick-up, gurmandă şi, bineînţeles, americană get-beget. Viitorul sună ca nişte clopote furibunde pentru acest gen de maşini, deşi americanii speră ca noile sisteme de propulsie alternativă să nu scoată din peisaj pick-up-urile lor pantagruelice.
Un lucru, însă, este clar: în America nu vom mai întâlni astfel de maşini pe podimul vânzărilor, poate nici chiar în TOP 10 (deşi faptul că primele două locuri în 2008 au fost ocupate de două pick-up-uri americane, Ford F150 şi Chevrolet Silverado, poate să mă contrazică). Americanii se vor converti la maşini mici şi economice şi la noul profet Volt. Chevrolet Volt şi fraţii săi.
Aşadar, 2008 se pare că a fost un an prolific pentru Toyota, Volkswagen sau Ford. Ceea ce nu îi va face neapărat să treacă mai uşor peste recesiunea din 2009, dar rezultatele din 2008 vor sedimenta imaginea acestor branduri. Poate fi un argument solid în discuţiile pentru viitoarele alianţe care se profilează şi ar putea să-i scutească pe coloşii auto mai sus menţionaţi de prezenţa într-un top al celor mai dezastruoase rezultate la finalul lui 2009…
Vai, dar nu puteam uita de Dacia! Chiar dacă vânzările pe plan intern au coborât vertiginos, înregistrându-se un minus de 20% faţă de 2007, Dacia străluceşte dacă vorbim de exporturi, care au crescut cu 26,5%, ajungând la un total de 153.114 unităţi (în timp ce vânzările pe plan intern s-au cifrat la numai 75.241 de unităţi). Oare la finalul lui 2009 care va fi situaţia? Va deveni Dacia un brand căutat pe timp de recesiune sau…? Cred că nimeni nu îndrăzneşte să se gândească la varianta pesimistă.