Suntem în 2018 şi se întâmplă pe bune, în Arad

Se vede unde se bagă Statul degeaba. Dar numai la lucrările publice. Probabil că şefii ăia care sun nepoţii nu ştiu cui de nu ştiu unde, au iPhone-uri şi MacBook-uri, maşini cu pornire de pe smartwatch şi se operează de hernie în 10 minute – tocmai vorbeam zilele trecute într-un grup de prieteni că se poate asta, în România 2018. Ba chiar sunt mulţi care înfierează acest progres şi se sperie de el. Un profesor universitar zicea vineri că roboţii ne vor mânca zilele şi job-urile şi că ne vom sinucide pe capete din cauza şomajului. Şi să nu uităm că Elon Musk şi-a pedepsit roadster-ul şi l-a trimis pe Marte. Cam asta e lumea în care trăim viitorul după colţ. Dacă vrei să-l cunoşti, poţi să-ţi iei nişte căşti VR ca să fii mai aproape de el.

În România însă, viitorul se lasă aşteptat de parcă vine cu personalul. Asta pentru că, aşa cum spuneam sus, nu că autorităţile nu l-ar cunoaşte, ci pentru că pur şi simplu sunt depăşite şi ignorante. Am văzut această înregistrare pe pagina lui Adrian Belghir şi am pus-o mai jos ca să vedeţi cu ce tehnici de pe vremea romanilor se repară drumuri în Arad, în zona industrială (centură). Adică fix unde sunt companiile alea mari care angajează toţi românii din judeţ. E bine să vadă şi ele că sunt într-o ţară de Divizia D, poate nici nu vor creşte salariile prea repede. Aici vedem o echipă fantastică trimisă să rezolve o groapă. Doamne fereşte să dăm vina pe angajaţii CNAIR pentru că ei îşi făceau totuşi treaba, chiar şi aşa, cu târnăcopul şi cu săpăliga.

Ne gândeam dacă nu am putea să transformăm toată România într-un Muzeul Satului plin de contexte arhaice? Să vină turiştii şi să le spui – pe dreapta avem români de la 1514. Ei începuseră să-şi facă în curţile caselor unelte cu care reparau primele gropi. Dimineaţa, la prima oră, ele puteau fi folosite şi la bătutul untului, iar pe sera la prinsul şobolanilor. Sincer, gândiţi-vă că ar fi cel mai mare muzeu şi parc de distracţii din lume. Vai de capul nostru!

Autor Alexandru Banu