Fiat vs Volkswagen: politici neloiale ale grupului VAG sau acuzaţii tendenţioase ale lui Sergio Marchionne?

Sergio Marchionne este artizanul fuziunii grupului Fiat cu americanii de la Chrysler, de la care acţionarii aveau aşteptări foarte mari. Care, însă, întârzie să apară,  boss-ul Fiat nereuşind, se pare, să găsească o soluţie.

Pe de altă parte, Sergio Marchionne este şi actualul preşedinte al ACEA – Asociaţia Europeană a Constructorilor de Automobile. Poziţie din care, într-un recent interviu pentru International Herald Tribune, Marchionne ar fi acuzat în mod direct grupul VAG pentru practicarea unei politici neloiale de reduceri de preţuri.

”Este o baie de sânge a preţurilor mici şi a marginilor de profitabilitate” a spus Marchionne, referindu-se la strategiile de vânzări ale grupului Volkswagen. Problema nu constă neapărat în faptul că germanii îşi permit să facă aceste reduceri (la urma urmei, grupul VW are cele mai bune vânzări şi profituri în Europa), ci mai mult ţine de sursa acestor bani.

Adică grupul VW înregistrează profituri mari la nivel global, în special datorită pieţei auto din China, ceea ce le permite să apeleze la discounturi foarte mari pe piaţa europeană, unde ceilalţi producători nu pot ţine pasul. În plus, recentul tratat de comerţ liber între UE şi Coreea de Sud le-a permis celor de la Hyundai şi KIA să câştige o bună cotă de piaţă pe bătrânul continent, deci restul constructorilor auto europeni sunt oarecum între ciocan şi nicovală.

Chiar dacă pentru Marchionne aceste explicaţii justifică acuzaţiile la adresa grupului german, oficialii Volkswagen se arată nedreptăţiţi şi ies la rândul lor la atac. Adică ameninţă că VW pur şi simplu va părăi Asociaţia Europeană a Constructorilor Auto dacă Marchionne nu-şi va da demisia: ”declaraţiile sale arată că nu e o persoană calificată pentru funcţia de şef al ACEA, deci îi cerem să demisioneze” a afirmat Stephan Gruehsem, şeful de comunicare al grupului VW.

Realitatea, însă, ne arată că Germania rezistă excelent crizei auto din Europa, mari constructori precum Volkswagen, BMW sau Daimler lucrând la capacitate maximă, în timp ce restul constructorilor auto din celelalte ţări importante au coborât chiar şi sub limita de productivitate de 75%, ceea ce va însemna în pasul următor închiderea unor uzine, concedieri masive şi tăieri salariale.

Rămâne să vedem care va fi urmarea acestui mic ”incendiu” mediatic între Marchionne şi oficialii VW, dar un lucru e clar: industria auto europeană a ajuns într-un moment critic, acesta necesitând măsuri dure. În plus, aceste probleme economice riscă să devină pietre de moară serioase în luptele politice pentru salvarea Uniunii Europene, deci constructorii auto au serioase motive de îngrijorare în viitorul apropiat.

Ce soluţii credeţi că ar putea fi găsite de cei responsabili pentru depăşirea acestei situaţii?