Ferrari F40 a împlinit 25 de ani

Ferrari F40, modelul considerat de mulţi pasionaţi auto drept „cea mai bună supermaşină din toate timpurile” împlineşte, în 2012, 25 de ani de la lansare.

Povestea ultimului model cu emblema căluţului cabrat aprobat de Enzo Ferrari înainte de moartea sa din 1988 începe în anul 1984. Atunci, compania din Maranello pusese bazele unui program de îmbunătăţire a modelului 288 GTO care avea ca scop crearea unei maşini ce urma să concureze împotriva germanei Porsche 959 în sezonul din 1986 a Grupei B de raliuri.

Din păcate, însă, în timpul etapei „Lagoa Azul” din cadrul Raliului Portugaliei din 1986, trei oameni au fost omorâţi după ce campionul naţional al Portugaliei, Joaquim Santos, a pierdut controlul maşinii sale de raliuri Ford RS2000 şi a intrat într-un grup de spectatori. După acest accident, toate echipele mari s-au retras din Grupa B, iar Ferrari a rămas cu cinci prototipuri 288 GTO Evoluzione pe care nu le putea folosi în nici o competiţie oficială. Maşinile cântăreau doar 940 de kilograme, aveau motoare cu 650 CP şi puteau să ajungă până la o viteză maximă de 362 km/h. Toate cele cinci exemplare există încă, iar unul dintre ele este deţinut de firma căluţului cabrat din Maranello

Dorinţa lui Enzo Ferrari de a lăsa moştenire o maşină de stradă care să fie demnă de sărbătorirea a 40 de ani de la naşterea companiei sale a făcut ca, în 1987, primul Ferrari F40 să iasă de pe porţile fabricii din Maranello, Italia. Succesorul lui 288 GTO, F40 a fost, în momentul lansării, cel mai rapid, cel mai puternic şi cel mai scump Ferrari nou de pe piaţă, cu un preţ de listă de 400.000 de dolari.

Planul iniţial a fost ca doar 400 de exemplare Ferrari F40 să fie produse, iar toate urmau să fie vopsite în roşu. Dar cerinţa publicului a fost atât de mare, încât, atunci când producţia modelului s-a oprit în 1992, numărul total de exemplare construite a fost de 1.315.

Reţeta a fost una oarecum simplă: crearea unei maşini care combină cele mai bune tehnologii Ferrari într-o maşină sport fără compromisuri care se apropie cât de mult posibil de o maşină de curse şi, în acelaşi timp, are echipamentele necesare pentru a fi o maşină de stradă.

Rezultatul a fost o maşină cu caroserie din fibră de carbon, kevlar şi aluminiu desenată de Pininfarina cu forme cât mai aerodinamice şi cu motor V8 de 2,9 litri cu două turbocompresoare care dezvoltă 478 CP la 7.000 rpm şi 577 Nm la 4.000 rpm. Puterea, împreună cu greutatea totală de doar 1,1 tone, a făcut ca Ferrari F40 să fie prima maşină de serie de stradă care a trecut de pragul de 320 km/h, cu o viteză maximă de 324 km/h. Acceleraţia de la zero până la 100 km/h era gata în 4,1 secunde, iar singurii competitori ai săi au fost Porsche 959, Lamborghini Countach şi, mai târziu, Lamborghini Diablo.

Greutatea redusă a fost atinsă prin renunţarea la orice echipament care nu era considerat necesar. Astfel, geamurile sunt din plastic, iar covoraşele pentru picioare şi casetofonul au fost lăsate deoparte. Singurul echipament montat care are drept scop confortul şoferului şi al pasagerului este unitatea de aer condiţionat.

Chiar şi în 2012, la 25 de ani de la primul F40 produs vreodată, modelul este considerat de mulţi pasionaţi auto drept „cel mai bun Ferrari din toate timpurile” sau „cea mai bună supermaşină din lume”.

Succesorii lui F40 sunt F50 şi Enzo, însă modelul care a împlinit 25 de ani în 2012 şi care a fost construit pentru a sărbători 40 de ani de la înfiinţarea legendarei embleme cu căluţul cabrat are un loc special în inimile iubitorilor de Ferrari, fiind ultimul model aprobat de Enzo Ferrari înainte de moartea sa, în 1988.

Video Ferrari F40: