Eveniment: ProMotor la ”Picnic Dacia 2011”

Este al treilea an în care Dacia Franţa organizează
evenimentul „Grand Pique-niue Dacia„,
dedicat posesorilor de maşini Dacia. Anul 2011 a însemnat
alegerea a trei locaţii în care mii de maşini Dacia s-au adunat în
duminica de 22 mai, pentru ca posesorii lor şi familiile acestora
să petreacă o zi cât mai plăcută. ProMotor a participat la cea mai
importantă dintre ele, în apropierea Parisului, la Monampteuil.

Nu mă aşteptam să fiu impresionat la vederea maşinilor Dacia,
din moment ce pe şoselele din România ele sunt un lucru foarte
comun. Însă adevărul este că efectul celor câteva mii de
maşini din parcare a fost destul de puternic (nu neapărat
mândrie naţională, cât mai degrabă o uimire plăcută).

Majoritatea erau modele Sandero şi Logan MCV, dar am fost
surprins să văd şi foarte multe Dacia Duster. Loganul este mult mai
rar, francezii având un simţ pragmatic diferit de al nostru,
clienţii „pieţelor emergente”.

Dar nu maşinile au fost punctul principal pentru cei veniţi cu
mic, cu mare, cu familia, cu prietenii, cu animalele de companie.
Nicidecum. Câţiva dintre cei prezenţi mi-au spus că nu se consideră
fani Dacia. Ei sunt clienţi Dacia şi au venit, pur şi
simplu, să petreacă o zi frumoasă alături de ceilalţi,
într-un cadru foarte frumos.

Vorbim de un complex întins pe o suprafaţă foarte mare, cu multe
locuri de joacă pentru copii, cu multe spaţii verzi, ba chiar şi cu
o mică plajă la marginea unui lac bine întreţinut. Cu alte cuvinte,
un mare parc în mijlocul naturii, în care nici nu simţi cât
de repede trece ziua.

Oficialii Dacia s-au ocupat de detaliile organizatorice, astfel
încât participanţii la „Grand Pique-nique Dacia 2011” să se
simtă cât mai relaxaţi: caruseluri pentru copii,
trambuline gonflabile, jocuri şi concursuri, „coşurile” pentru
picnic, precum şi un spaţiu în care cei interesaţi puteau
experimenta mici doze de adrenalină la bordul modelelor Dacia
Duster, conduse de experţi.

Am apreciat faptul că evenimentul a fost foarte puţin
influenţat de factorul reclamă. Practic, doar gama de
modele Dacia expusă în mijloc şi cortul cu accesorii Dacia îţi
aminteau că nu e doar o ieşire la iarbă verde. În rest, însă, nimic
agasant, pur şi simplu voie bună şi distracţie alături de alţi
oameni care aveau acelaşi punct comun: veniseră cu o maşină
Dacia.

Momentul pe care toată lumea îl aştepta a fost adunarea
generală pentru poza de grup – de fapt, formarea „logo-ului
uman”. Practic, oficialii au trasat pe iarbă expresia
„J’aime mon Dacia”, iar oamenii s-au strâns în „litere”, primind
baloane albe şi roşii. De fapt, ne-am strâns, pentru că devenisem
şi eu unul dintre cei care se distrau la picnic, renunţând pentru
câteva momente la postura de jurnalist-observator.

O mică fanfară ne-a antranat pe toţi într-un progam la unison,
cu urale şi bătăi din palme, ca la un concert live. La apariţia
elicopterului din care era filmată mulţimea, ne-am strâns aşa încât
să formăm un logo uman cât mai vizibil, după care am dat
drumul baloanelor. Momentele în care acestea s-au ridicat în aer
sunt indescriptibile, toată lumea se simţea pur şi simplu
extraordinar, ca o mare familie.

Sincer, m-am înşelat amarnic: am plecat cu ideea de a descoperi
ce poate să îi facă pe francezi pasionaţi de maşinile Dacia. Şi am
descoperit că Dacia e pur şi simplu o parte normală a
vieţii lor, fără ca mărcii să îi fie atribuite caracteristici
pompoase sau fals-aspiraţionale.

Dacă în cazul altor fan-cluburi vorbim de fani adevăraţi şi
devotaţi ai mărcilor sau modelelor respective, în cazul
Dacia vorbim de clienţi francezi pragmatici, pentru care contează
exact funcţiile de bază ale produsului: mijloc de
transport spaţios, ieftin, suficient de bine dotat şi sigur.

Posesorii de Dacia pe care i-am întâlnit la picnic nu erau
nicidecum oameni săraci, care nu şi-ar permite mărci superioare,
aşa cum sunt luaţi în derâdere de criticii Dacia. Cei cu care am
vorbit se consideră oameni raţionali, simpli, normali,
cărora Dacia le oferă un produs conform cerinţelor de bază pe care
le vor de la o maşină.

Logan MCV este o excelentă maşină de familie,
fiind nu doar cea mai ieftină de pe piaţă care oferă până la 7
locuri şi un portbagaj uriaş, dar având şi un foarte bun raport
între costuri şi caracterul practic. Duster este, de asemenea,
văzut ca o alternativă foarte inteligentă şi pragmatică la
SUV-urile compacte actuale, iar Sandero ca o maşină de oraş
polivalentă şi ieftină.

În final, principala concluzie pe care am tras-o în urma
participării la „Grand Pique-nique Dacia 2011” a fost aceasta:
cel puţin în Franţa, Dacia a devenit, în foarte scurt timp,
un mic simbol al gândirii pragmatice şi al unei mentalităţi
normale. Sau un fel de brand al eficienţei – automobile
simple pentru transportul personal.

Ca să îl citez pe un francez între două vârste: „Pour
moi, Dacia est la vrai voiture de peuple maintenant”
(„pentru mine, Dacia este acum adevărata maşină a poporului”).
Eu unul am învăţat, în urma Picnicului Dacia din Franţa, că
trebuie să analizez mai pragmatic doleanţele mele ca şi
client, nu doar în domeniul auto. Nu înseamnă că am fost
„convertit” într-un fan Dacia, dar cred că am avut destul de multe
de învăţat de la francezi în această duminică, ca experienţă
generală de viaţă.

Pe când un picnic Dacia şi în România? Sunt sigur că
ne-ar ajuta la schimbarea mentalităţii –
şi nu mă refer doar la cea legată de brandul auto naţional, care,
în general, încă mai suferă la capitolul obiectivitate din partea
criticilor. Nu sunt un naţionalist fanatic, dar mi-e destul de clar
că francezii sunt mult mai mândri de Dacia decât noi, românii.
Poate pentru că noi mai avem mult până să devenim la fel de
pragmatici şi obiectivi faţă de maşini. Şi, cel mai important,
cinstiţi cu noi înşine.