Andrei Mitraşcă, pilotul român care a cucerit Pikes Peak

Pe 29 iunie 2014 a avut loc ediţia cu numărul 92 a competiţiei Pikes Peak Hill Climb, despre care, ca împătimit al motoarelor, sigur ai auzit, deoarece este cea mai prestigioasă cursă de viteză în coastă din lume. 

O linie de 19,99 kilometri lungime, ruptă de 156 de viraje care urcă pe vertiginos către cota 4.300 a muntelui Pikes Peak. Un traseu dur, în care ezitarea atrage după sine consecinţe dintre cele mai severe. În ediţia de anul acesta, Bobby Goodin, un motociclist experimentat, a avut parte de ultima cursă a vieţii lui aici. Cu Pikes Peak nu e de joacă.

Iar Andrei Mitraşcă a avut grijă să evite cu succes intimidarea şi să-şi continue planul. Am vorbit cu dânsul înainte să plece către State. Cu toate că nu este genul de om care să renunţe la visul său, a fost suficient de realist de a nu se hazarda să meargă „la victorie”. Să treacă linia de sosire – dacă se poate, nu ultimul – era ţelul său pentru anul acesta. Era.

„Mi-am dorit mult să ajung la Pikes Peak! […] La început nu mi-am dorit decât să ajung la final, să văd steagul în pătrăţele, dar am văzut acel record la categoria Diesel Cars şi nu am avut linişte.” John Hamilton şi al său Golf GTD au traversat traseul, în 2007, în 14:03.320, stabilind un record mondial care s-a menţinut şi până în ziua de azi. 

„Eram sigur că voi lua recordul, învăţasem traseul, Ruxi (aşa e botezată Ibiza Cupra D) nu dăduse niciun semn de oboseală, eram pregătit. Dar zeul muntelui a vrut să mă pună la respect. După cinci kilometri, motorul nu a mai tras şi a trebuit să străbat restul traseului într-un ritm mult sub potenţial.”

Oricât de mult avânt şi oricât de mari cojones ai avea, fizica îşi spune cuvântul mai mult decât oriunde la Pikes Peak. Ascensiunea bruscă (adică faptul că aerul devine din ce în ce mai rarefiat) scade în mod surprinzător puterea motorului (poţi pierde până la 40% din puterea la start). Iar faptul că RUXI a luat startul cu 180 CP (în comparaţie cu multele sute ale veteranilor) n-a ajutat prea mult.

„Să nu uităm că proiectul meu nu a fost unul sportiv, ci mai degrabă o aventură personală. Nu am avut echipă tehnică, nu am făcut paşii necesari ca să pot emite pretenţii de rezultat. Dar e omeneşte să încerci, chiar dacă nu eşti echipat. Am fost foarte aproape.”

Timpul scos de Andrei şi de RUXI a fost 16:16.014, care l-a plasat pe Andrei pe poziţia 112 din 130. Şi-a atins scopul de a nu trece ultimul linia de finiş. În plus, a trecut pentru prima dată România în condica Pikes Peak – ţara noastră nu mai fusese niciodată reprezentată în istoria competiţiei americane. Andrei pare să ne promită că nu va rămâne şi singura dată. 

„Sunt bucuros că am ajuns la final, dar am un gol în stomac şi va trebui să revin, să fac toată coasta în forţă. A fost un prim contact pe care l-am avut cu motorsportul internaţional şi este un sentiment foarte plăcut să vezi că poţi să te ţii după maşini mult mai puternice.”

Ştim că ceea ce va reuşi în continuare este, prin definiţie, mai important decât ceea ce a săvârşit deja, însă asta nu-l face mai puţin erou. Eroul nostru. Andrei, ProMotor te salută!