NanoFlowcell Quant e-Sportslimousine ne arată viitorul propulsiei electrice… lichide! UPDATE

Vă mai amintiţi de Mihai Duduţă? E studentul de la MIT care a contribuit la punerea la punct a tehnologiilor bateriilor lichide. O tehnologie pe care acum, la Geneva 2014, o utilizează unul dintre cele mai interesante concepte ale ultimilor ani: NanoFlowcell Quant e-Sportslimousine.

Nume lung pentru o maşină şi mai lungă

NanoFlowcell e o companie cu sediul în Lichtenstein, statul liliputan care poate deveni centrul lumii auto ecologice, datorită perfecţionării tehnologiei bateriilor lichide, după cum o demonstrează şi această limuzină electrică, lungă de peste 5 metri (adică mai mult decât coupe-ul S-Class, de exemplu).

Quant e-Sportslimousine foloseşte patru motoare electrice, câte unul în fiecare roată, care asigură o putere maximă de, atenţie, 925 CP. Nu am terminat: fiecare motor electric este capabil de un cuplu motor maxim de, atenţie, 2.900 Nm, aşa încât, cel puţin în teorie, limuzina ar fi capabilă de un cuplu maxim teribil, de 11.600 Nm.

Analyze that: un motor electric are cuplul maxim dublu decât al celui mai potent Bugatti Veyron. Iar maşina asta are patru motoare electrice…

Totuşi, în utilizare normală, limuzina de faţă foloseşte ”doar” 653 CP, aşa încât Quant e-Sportslimousine ”se mulţumeşte” cu 2,8 secunde pentru demarajul de la 0 la 100 km/h, în timp ce viteza maximă este de 380 km/h, limitată electronic. Probabil tunerii viitorului deja se gândesc la potenţialul pe care cei 11.600 Nm îi au pentru a doborî recorduri de demaraj şi viteză…

Ok, acum că v-am reţinut atenţia serios, să trecem şi la partea cea mai importantă a maşinii: tehnologia de producere a electricităţii necesare motoarelor electrice. Practic, cei doi electroliţi (necesari reacţiilor dintr-o baterie normală) sunt stocaţi în două rezervoare separate şi curg printr-un circuit prevăzut cu o membrană specială, care permite reacţiile ce produc energia electrică.

Acolo dedesubt e tehnologia viitorului, la care a contribuit şi un român

Astfel nu mai este necesară stocare energiei în baterii cu o masă mare şi cu o eficienţă redusă (masa totală a imensei maşini este de numai 2,3 tone, cu rezervoarele pline). Ba mai mult, timpul de ”încărcare” se reduce substanţial, la nivelul celui necesar pentru alimentarea la o pompă de carburant – deoarece electrolitul lichid poate fi înlocuit la fel de simplu.

În plus, pe lângă performanţele dinamice extreme, NanoFlowcell Quant e-Sportslimousine anunţă şi o autonomie excelentă, care variază între 400 şi 600 km, deci la revedere ”anxietatea autonomiei”. Asta în condiţiile în care electroliţii pot fi reciclaţi foarte uşor, nefiind compuşi din substanţe toxice. Iar maşina, evident, emite zero emisii în timpul funcţionării.

Eu tot nu pot să cred că peste un an, dacă aş avea bani, aş putea conduce aşa ceva…

În rest, conceptul de faţă surprinde prin dimensiunile mari ale portierelor de tip fluture (doi metri lungime!), iar cei patru pasageri au parte de un habitaclu grandios, care aminteşte de un iacht prin finisările din lemn, dar reprezintă şi un pas înainte faţă de Tesla Model S, de exemplu, datorită imensului display care practic ia locul bordului.

Şi încă un lucru demn de menţionat: compania NanoFlowcell lucrează în colaborare cu specialistul Bosch pentru punerea la punct a tehnologiei, având în plan producerea în serie a acestei maşini chiar în 2015. Planuri foarte ambiţioase, care ne arată că maşinile ecologice au cu adevărat viitor. Dacă se vrea.

Tesla aproape că şi-a găsit naşul. Ceea ce e o veste bună pentru viitorul eco!