România, locul 138 din 140 la „calitatea drumurilor”. Chiar aşa?

Acest studiu al World Economic Forum ne plasează pe locul 138 din 140 la capitolul „mărimea şi efectul taxelor”, pe locul 130 la capitolul „calitatea reţelei de transport rutier (autobuze, trenuri, taxiuri etc)”, pe locul 134 în privinţa „calităţii infrastructurii portuare”, locul 129 privitor la „sustenabilitatea industriei de turism”, şi – în general – pe ultimele locuri în privinţa multora dintre elementele cheie care fac ca o ţară să fie percepută ca una primitoare pentru turişti.

Mai ales în Maramureş să nu vă duceţi, că vă rup ăia picioarele. La dans.

Căci acest studiu este făcut în special pentru a vedea cât de bună este o ţară pentru călătorii care ar dori să o viziteze – cât de uşor vei călători în ea, dacă vei fi în siguranţă, ce calitate au hotelurile, drumurile, porturile, aeroporturile, cât de mari sunt taxele, cât de previzibile sunt autorităţile şi aşa mai departe.

La nivel general, România se clasează pe locul 68 din 140, cu 5 locuri mai prost decât acum doi ani. În Europa, mai prost decât noi stau doar Macedonia, Ucraina, Albania, Armenia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina şi, evident, Moldova, clasată mereu printre ultimele în toate aspectele. Bulgarii sunt pe locul 50, iar ungurii pe 39. Să menţionez că cinci dintre aceste ţări mai „slabe” decât noi au avut războaie sau alte conflicte armate pe teritoriul lor în ultimii 20 de ani?

Ce ne face totuşi să fim atât de slabi la atâtea capitole încât să fim alături de pleava lumii, de ţările lumii a treia – ba chiar sub ele? Să facem un pic de lumină în acest raport, iar concluziile s-ar putea să nu ne convină.

Autostrada Transilvania, dacă nu ştiaţi cum arată…

În primul rând, oare stăm chiar aşa de prost la drumuri? Cum spuneam într-un articol precedent, 60% din drumurile noastre sunt nemodernizate, adică nu au asfalt pe ele. Totuşi, obiectiv vorbind, avem una dintre cele mai bune densităţi de drumuri raportate la un milion de locuitori – suntem pe locul 41 în lume, conform aceluiaşi raport! De asemenea, vă spun că am fost în Maroc şi drumurile de acolo sunt mai proaste ca ale noastre, dar ei s-au clasat pe locul 70, nu 138! Pentru orice om de bun simţ, nici starea drumurilor din Burundi, Ciad sau Burkina Fasso nu are cum să fie mai bună decât în România. Şi atunci, unde e problema?

Problema e simplă: clasarea s-a făcut în funcţie de răspunsul locuitorilor respectivelor ţări la întrebarea „Cum aţi evalua şoselele din ţara dumneavoastră?”, notele fiind de la 1 (extrem de subdezvoltate) la 7 (extinse şi eficiente). Repet: răspunsul locuitorilor respectivelor ţări. Românii noştri au dat nota 1.8, în medie, în timp ce marocanii şi-au evaluat şoselele cu nota medie 4 (din 7, da?).

Transfăgărăşanul – o mizerie de drum, dacă îi întrebi pe români. Ce ştiu englezii…

La fel au procedat românii la multe dintre celelalte întrebări care necesitau un răspuns subiectiv – taxare, calitatea reţelei de transport, încrederea în serviciile Poliţiei (107/140) sau chiar cât de bine sunt primiţi străinii în ţara noastră (n-aţi ghicit, suntem printre cei mai neprimitori din lume, pe locul 122…). Pur şi simplu, românii n-au dat notă de trecere ţării noastre, ci dimpotrivă, au pulverizat-o ori de câte ori a fost nevoie să-şi dea cu părerea despre ea.

Cam aşa arată casele în Jina şi în Poiana Sibiului. Nasol…

Nu o să intru în detalii privitoare la celelalte domenii (o s-o facă zeci de analişti în zilele care vin, cu siguranţă) şi nici nu o să pun la îndoială calitatea sondajelor făcute în România (nu sunt de specialitate), însă o să vă pun şi eu această întrebare – chiar merită România nota 1.9 (din 7) la starea drumurilor? Chiar atât de neagră este situaţia încât să fim mai nemulţumiţi de şoselele noastre decât majoritatea africanilor? Oare n-ar trebui totuşi să coborâm cu picioarele pe pământ, să vedem uneori şi partea plină a paharului?

Ne plângem zilnic de traficul aglomerat, dar uităm convenabil că suntem singuri în maşină, alcătuind de fapt traficul. Ne plângem de nebunii de pe şosele, dar la nevoie facem şi noi manevre riscante, doar ne grăbim. Ne plângem de incompetenţa guvernanţilor sau a lui Dorel, dar de fapt cât de competenţi suntem noi înşine la locul de muncă? Ne plângem de profesori, primari, miniştri, vecini, duşmani, prieteni, colegi, şefi şi subalterni, de soţi şi soţii, de copii şi de părinţi, de groapa din faţa casei şi de gunoiul din spatele ei, de ăla care nu ne-a acordat prioritate şi de celălalt care nu ne-a lăsat şi pe noi să intrăm în trafic, de cei care îşi lasă maşinile pe avarii sau de cei care ne ridică maşina lăsată pe avarii etc. etc. etc…

Sportul nostru naţional este plânsul, scrâşnitul din dinţi şi arătatul cu degetul. Doar un exemplu: am stat ore blocat pe autostrăzile din Franţa, Elveţia şi Germania, am parcurs mii de kilometri pe continentul ăsta cu viteza de 80-90 km/h pe autostrăzi aflate „în lucru” pe distanţe interminabile (şi nu vedeai niciun picior de muncitor), am dat piept cu cele mai proaste autostrăzi în Cehia, nu în România şi am întâlnit cei mai handicapaţi şoferi în Turcia, Finlanda şi Portugalia, nu doar aici. Dar nu ştiu cum se face că şi pe mine mă apucă ameţelile (de nervi) când mă întorc acasă. La ei, totul e scuzabil. La noi, totul e acuzabil.

Să nu ne mire, aşadar, că străinii vor ridica mirat din sprâncene atunci când îşi vor alcătui lista ţărilor care merită vizitate. Căci la „România”, ei vor vedea doar atât: suntem ţara cu cele mai proaste drumuri din lume, cu cele mai mari taxe din lume, cu unii dintre cei mai neprimitori locuitori, cu unii dintre cei mai analfabeţi copii şi, nu în ultimul rând, cu cea mai ineficientă Poliţie. Mai rău, noi înşine credem cu tărie aceste lucruri, deşi, obiectiv vorbind, lucrurile nu stau chiar atât de rău încât să facem o nevroză pe tema asta.

Aer curat. Exact asta a găsit World Economic Forum în România.

Dar, mă rog, conform aceluiaşi raport, ne putem mândri că avem cel mai curat aer, doar suntem pe locul 13 în lume la puritatea acestuia, obiectiv vorbind. E şi asta ceva. Muriţi de ciudă, Norvegia, Finlanda şi Elveţia, cu drumurile voastre impecabile cu tot!

PS. tragică este cu adevărat clasarea României pe locul 106 din 140 în privinţa ratei de şcolarizare primară – cu doar 87.6% din copii înscrişi la şcoli (date obiective, nu subiective), ne aflăm nu doar pe unul dintre ultimele locuri din Europa, dar şi din lume! Despre asta ar trebui să ne lamentăm cu adevărat, nu despre mofturi. De altfel ne-am şi lamentat, românii notând (subiectiv) în medie cu 3.1 performanţele sistemului lor de învăţământ, ceea ce ne plasează pe locul 107 în lume, între Uruguay şi Azerbaijan. Să fie bine, să nu fie rău…