Povestea omului care a scris istorie la Dacia: torturat 14 ore de Securitate – interogat 3 zile de Renault
De ce au întârziat francezii: „Eu eram chiar la Intercontinental la negocieri cu francezii şi minerii spărgeau geamurile hotelului. Când au vǎzut ce se-ntâmplǎ s-au dus şi nu i-am mai vǎzut. Şase luni de zile nici măcar n-am reuşit să intru în legǎtură cu ei, atât de mult rǎu a făcut apariţia minerilor în 13 iunie 1990”.
Pe 29 noiembrie 1987, la douǎ sǎptǎmâni de la prima grevǎ a muncitorilor de la Roman Braşov, Constantin Stroe era demis din funcţia de director tehnic al Automobile Dacia şi vârât într-o încǎpere de la etajul cinci al CC-ului, unde timp de 14 ore a fost brutalizat, fiindcǎ i-a sfidat pe primul-ministru Dǎscǎlescu şi pe Nicolae Ceauşescu refuzând să preia conducerea fabricii de autocamioane. „L-am refuzat pe Dǎscǎlescu de cinci ori în ziua aia. M-a ţinut de dimineaţa de la opt pânǎ la douǎ, mǎ mai introducea în birou zece minute, eu spuneam nu, iar mǎ dǎdea afarǎ, iar mǎ chema. Nu mǎ lǎsa sǎ plec. Zicea: «Te duci afarǎ şi te mai gândeşti» şi eu mǎ gândeam şi mǎ întorceam tot cu a mea. Pe la douǎ l-am vǎzut gesticulând la receptor: «Sǎ trǎiţi. E la mine. Vin acuma». Avea un telefon din ǎla guvernamental, la care nu trebuia decât sǎ ridici receptorul fǎrǎ sǎ formezi numere. Eu nu ştiam cu cine vorbeste. Închide şi îmi spune: «Hai cǎ ne cheamǎ tovarǎşul», şi m-a dus la Ceauşescu”.
Supercamionul lui Ceauşescu
Acţiunea se întâmpla în Comitetul Central, clǎdire pe care de fiecare datǎ când Constantin Stroe o revede, îl apucǎ tremuratul. În antecamera biroului lui Ceauşescu a dat nas în nas cu cei doi câini ai dictatorului: Corbul şi Sarona. „Bǎnuiesc cǎ erau dresaţi, cǎ mi-au rânjit în aşa fel încât numai când i-am vǎzut m-am îngrozit. Totul n-a durat decât douǎ minute. El deja ştia cǎ eu l-am refuzat. Mi-a zis doar: «Cum, eu am zis sǎ se ducǎ unul din Regat în Ardeal sǎ facǎ ordine acolo şi tu refuzi?» «Eu nu mǎ pricep sǎ fac camioane». Atunci a fǎcut o grimasǎ şi-a zis: «Luaţi-l. Sǎ nu-l mai vǎd». M-au luat nişte tovarǎşi, m-au dus undeva la etajul 5, într-un loc mai special unde toatǎ noaptea… ce-am trăit eu în noaptea aia nimănui nu doresc. Ştiu doar atâta, cǎ dimineaţa la ora cinci, dincolo de o uşǎ metalicǎ mǎ aştepta o doamnǎ cu o farfurie pe care erau douǎ pastile şi un pahar cu apǎ. Am întrebat-o: «Mata eşti cu finalul? » Dar ea a fost o drǎguţǎ şi mi-a zis ca o sorǎ: «Luaţi astea, o sǎ vǎ fie mai bine». Ştiu cǎ mi-am revenit la câteva zile dupǎ asta. Când am ieşit din clǎdirea CC-ului nici maşina nu mi-am mai gǎsit-o. Am dormit la un cumnat pe care-l aveam în Bucureşti şi a doua zi m-am întors la Piteşti, unde m-am gǎsit dat afarǎ din uzinǎ”.
Alegere cu variante de răspuns: „director la Lăstun” sau „rămâne familia fără tine”
Proaspătul şomer Constantin Stroe s-a încuiat în casă şi timp de două luni s-a uitat la televizor: „Un distins om chiar din sistem, mi-a spus: «Vezi cǎ poate sǎ dea o maşinǎ peste tine şi pe trotuar». M-a sfătuit că cel mai bine este sǎ stau în casǎ pânǎ la ziua tovarǎşului, care era la 26 ianuarie. Atunci îmi cumpǎrasem şi eu un video şi pînă pe 27 ianuarie am stat şi am vǎzut 134 de filme”.
Cauciucuri de iarnă 2015. Cele mai bune mărci şi preţurile la care le poţi găsi în România
Cum prelungim viaţa cauciucurilor de iarnă. Ponturi pentru le creşte durata de folosire
Şomerul cinefil a scos capul în lume imediat după ziua graţierii şi pac! i-a picat un job: „M-am trezit transferat la turnǎtoria de aluminiu de la Slatina, sǎ refac stagiatura. Toţi de acolo ştiau de unde vin. Mă priveau cu stimă şi m-au menajat. Pe urmǎ m-au mutat la Scorniceşti, la unitatea unde se fǎcea caseta de direcţie pentru Dacia, unde m-au ţinut patru luni ca sǎ pun la punct fabricaţia direcţiei de la maşinǎ, fiindcă fusese un accident mortal într-o ţară din Estul Europei şi expertizarea cauzelor care au provocat accidentul a scos la iveală şi o eroare constructivă la caseta de direcţie. Apoi m-au dat la Craiova. Acolo am fost fericit pentru cǎ conducerea de la Oltcit era interesatǎ sǎ mǎ ţinǎ la distanţǎ, ca să nu mă afirm, aşa că am avut câteva luni de zile exact cum aveam ca student când mergeam în practicǎ: te duceai, remarcai, observai, dar nu te punea nimeni la ceva”.
Dar aşa e studenţia, zboară iute şi vine o vârstă a deciziilor mature: „Dupǎ asta m-a chemat Dăscălescu din nou la CC şi mi-a spus cǎ vor rǎmâne cei din familie fǎrǎ mine dacǎ nu mǎ duc la Timişoara sǎ fabric Lǎstunul. Dăscălescu chemase în birou un general, care era adjunctul miliţiei române şi pe adjunctul ministrului construcţiilor de maşini. Le-a spus la amândoi: «Îl luaţi, îl urcaţi în tren şi-l duceţi la Timişoara sǎ facǎ Lǎstunul». Aveam doar costumul de pe mine şi un diplomat”. În ’88-’89, Stroe a condus colectivul care a fǎcut cele 5.637 de automobile Lǎstun: „A trebuit să fac înainte şcolarizare cu inginerii pe care i-am gǎsit acolo, pentru cǎ ei fǎceau baterii avicole şi cuşti de iepuri”.
Negociat de Dacia şi Lăstun
„În 20 decembrie 1989, Timişoara era deja eliberatǎ şi oamenii au început sǎ-şi cureţe vârfurile. La amiază, muncitorii s-au strîns în mijlocul uzinei, m-au ridicat pe ceva şi mi-au comunicat: «Rămâi cu noi». Eram înnebunit. Eu de-abia aşteptam sǎ mǎ dea afarǎ, că în exilul meu pe la Slatina, Scorniceşti, Craiova, Timişoara nu putusem sǎ-mi iau familia câte 3-4 luni dupǎ mine, mai ales cǎ soţia era profesoarǎ. Am fost singurul director din cei 38 câţi avea Timişoara, nedat afarǎ de salariaţi la Revoluţie”.
La presiunile celor de la Dacia, în ianuarie 1990, a venit la Timişoara ministrul industriei şi economiei Ioan Aurel Stoica: „Eu l-am aşteptat la aeroport sǎ-l iau ca să-i arǎt fabrica şi când am intrat cu ministrul în curte, văd că aşteptau vreo 12 maşini de la Piteşti cu câte 4-5 oameni în ele. Veniseră sǎ mǎ dispute, sǎ-i cearǎ lui Stoica sǎ mǎ dea înapoi la Dacia. Într-o salǎ lungǎ de consiliu s-au aşezat timişorenii pe-o parte, piteştenii de cealaltă parte şi ministrul le-a zis: «Eu mǎ duc cu domnul Stroe sǎ-mi arate fabrica, voi negociaţi-l». Pânǎ la urmǎ timişorenii au înţeles cǎ trebuie sǎ mǎ întorc la familie şi aşa m-am trezit înapoi la Piteşti”.
1990: prima scrisoare de dragoste către Paris
Pe 7 martie 1990, la o lună după ce fusese numit director general, Constantin Stroe a început să redacteze scrisorele de amor: „I-am scris directorului Renault de la Paris. «Domne, aveţi aici o fiicǎ vitregǎ, pǎrǎsitǎ, ca sǎ-i sensibilizez, haideţi înapoi». Recunosc cǎ am avut şi nişte naivitǎţi în speranţa mea, cǎ francezii vor pune şi suflet. De unde? Nu ia nimeni decizii pe bazǎ de sentimente, ci doar de realitǎţi economice”. Au urmat câteva vizite de tatonare şi francezii păreau interesaţi: „Doar cǎ a apǎrut pacostea aia cu invadarea Capitalei de mineri. Eu eram chiar la Intercontinental la negocieri cu francezii şi minerii spărgeau geamurile hotelului. Când au vǎzut ce se-ntâmplǎ s-au dus şi nu i-am mai vǎzut. Şase luni de zile nici măcar n-am reuşit să intru în legǎtură cu ei, atât de mult rǎu a făcut apariţia minerilor în 13 iunie 1990”.
În 1991, după îndelungi insistenţe pe lângă Renault, a fost trimisă o echipǎ de studiu de prefezabilitate: „M-au ţinut de vorbǎ vreo 7 luni de zile ca să constat cǎ francezii n-aveau nici un fel de gând. Eram disperat. Mǎ împrietenisem cu şeful de proiect şi l-am rugat: «Spune-mi cinstit, au trecut aproape doi ani de zile. Dacia asta nu mai poate trǎi singură». Într-un mod foarte amical mi-a spus: «Constantin, Renault e într-o situiaţie financiarǎ foarte delciatǎ şi eu nu cred cǎ acest proiect va prinde viaţǎ în viitorii cinci ani»”.
Dacia Duster Army ar putea echipa forţele române. Anunţul a venit azi – GALERIE FOTO
Culmea tupeului. Gest revoltător făcut de un şofer băcăuan. VIDEO
La un pas de Dacia-Peugeot
„Când am vǎzut treaba asta, am început sǎ discut şi cu alţii”. A scris lui Audi, Peugeot, Fiat, Chrysler, GM, Hyundai, Daewoo. Cei mai mulţi şi-au trimis delegaţii, dar au dat înapoi din cauza realităţilor dure pe care fabrica Piteşteană le avea: 31.000 de salariaţi într-o uzinǎ care fabrica doar 450 de maşini pe zi. „Cei de la Audi erau interesaţi, dar cu ei nu s-a continuat treaba pentru cǎ în dreptul României pe plan european era o bulinǎ roşie ca la stop la circulaţie: «Risc de investiţie», iar cu Peugeot am ratat afacerea datoritǎ unui personaj incalificabil care era într-o funcţie în statul român, pe care pânǎ la urmǎ viaţa nu l-a confirmat sǎ facǎ carierǎ nici politicǎ nici de alt fel. Omul ăsta s-a comportat acolo la Peugeot, unde noi românii şi francezii pregǎtisem totul, ca şi cum Dacia era o domnişoarǎ din asta top-model de trimis pe podium. El nu realiza cǎ Dacia era ca o babǎ cu riduri căreia i-am dat cu un pic de fard ca sǎ-i facem pe francezi cât de cât interesaţi”.
Dacia lui Stroe s-a combinat cu Hyundai, ca să-l facă gelos pe Renault
„După ce Peugeot ne-a dat papucii, m-am împrietenit în mediul extern cu directorul general de la Hyundai, care m-a văzut cǎ sufeream. M-a întrebat dacǎ poate sǎ mǎ ajute cu ceva şi i-am spus: «Yes». «Cum?» «Hai sǎ facem un contract de licenţǎ pentru Hyundai Accent, o cantitate derizorie pentru tine. În felul ăsta pui şi tu piciorul în Europa de Est»”. Cele două companii au făcut un contract de licenţă pentru asamblarea modelului Hyundai Accent la Piteşti, însă problema de fond nu era nici pe departe rezolvată, fiindcă noua linie nu dădea de muncă decât la 500, din cei aproximativ 30.000 de angajaţi.
Planul lui Constantin Stroe era însă altul, mult mai ingenios: „Am jucat cartea special ca sǎ aţâţ spiritele. Pǎi eram disperat, după ce vorbisem cu opt firme de rang european şi nici una nimic. Înţelegerea cu Hyundai am mediatizat-o imediat pe plan naţional, au preluat-o agenţiile pe plan european şi a doua zi am primit telefon de la Renault: «Hei, Constantin, c’est ca au pas? » C’est ca». «Mais pourquois?». «Pǎi pânǎ când să vǎ aştept domne, pânǎ mor?». Chestia asta cu Hyundai a avut un rol extraordinar de a-l determina pe Renault sǎ vinǎ rapid, în 1997, în România”.
„Un paysan de la coté de Carpaţi, mais un paysan tres, tres inteligent”
Manuel Gomez, directorul de operaţiuni internaţionale al grupului Renault, a venit în 1997 în România şi l-a supus pe şeful de la Dacia unui examen de 6 ore: „Primul handicap e că ştiam o francezǎ de baltǎ, chiar e pretenţios spus cǎ ştiam francezǎ. Cred că i-am plǎcut prin modul atletic în care îi vorbeam, însă pânǎ la urmǎ mi-am dat seama cǎ sunt nişte lucruri fine şi am folosit interpret. M-a supus unui chestionar în faţa căruia eu am rǎmas uluit. Dar, ca omul care nu avea în intenţie sǎ mascheze ceva, probabil cǎ prima impresie a acestui om a fost, că sunt un personaj de o inteligenţǎ brutǎ. Pe urmǎ mi s-a şi confirmat lucrul ǎsta. Într-o glumǎ mi s-a spus cǎ sunt: «un paysan de la coté de Carpaţi, mais un paysan tres, tres inteligent»”.
A doua zi a venit rândul lui Stroe să-l pună pe francez la test: „Am mâncat împreunǎ şi în ospitalitatea noastră prost înţeleasǎ, am pregătit o masă cu cârnaţi şi tot felul de bucate, să fie din belşug. Francezul: «Domne, vrei sǎ mǎ omori? Mi-ai dat mâncare pentru o sǎptǎmânǎ aicea». «Nu domne, aşa ne purtǎm noi cu unul cǎruia îi dǎm importanţǎ»”.
Două săptămâni mai târziu directorul de operaţiuni internaţionale al Renault a revenit în România şi l-a supus pe Constantin Stroe unui examen de trei zile: „Cred cǎ am umplut trei caiete. El mă întreba, eu rǎspundeam. M-a învârtit pe 360 de grade. În zece zile mi-a zis cǎ-mi dǎ rǎspunsul”. Nota a fost de trecere, conducerea Renault dând culoar verde începerii studiului de prefezabilitate în România, care a durat până în vara lui 1998: „Un an de zile am stat în comă. Au trimis o echipă de 18 inşi, care la rândul lor angajau firme de consultanţǎ pe toate domeniile. Chestionau totul. În iunie 1998 m-au chemat la Paris la o plimbare cu vasul pe Sena, împreună cu preşedintele Schweitzer, care mi-a spus: «Validǎm afacerea cu România»”.
Ce-ar fi făcut Constantin Stroe şi Radu Vasile, dacă ar fi fost colegi de celulă
Fiind prima mare firmǎ din categoria celor cu capital de stat care se privatiza, birocraţia şi atitudinea precaută a autorităţilor au făcut ca pregătirea dosarului de privatizare să dureze 12 luni. Constantin Stroe şi-a folosit tot arsenalul persuasiv ca să-şi vadă visul împlinit: „Am fost pus în situaţia sǎ-l împac pe prim ministrul Radu Vasile cu preşedintele FPS-ului la vremea aia, Radu Sârbu, pentru cǎ ăştia doi nu vorbeau. Schweitzer urma să aterizeze cu avionul la Bucureşti într-o jumate de orǎ şi ǎştia nu se puseserǎ de acord. Noroc cǎ a avut Radu Vasile o asistentǎ sǎ-i dea Dumnezeu sǎnǎtate şi am aranjat cu dumneaei: «Bǎgaţi-i hârtia asta în faţǎ». Pe foaie scrisesem: Vǎ somez să-l primiţi pe Radu Sârbu pentru că vine francezul şi ratǎm privatizarea Daciei. Reacţia lui Radu Vasile a fost în stilul lui caracteristic: «Cine pizda mǎsii e ǎsta care-şi permite sǎ mǎ someze pe mine…Unde e?…Bagǎ-l înǎuntru». «Domne, semneazǎ-mi ǎsta acuma. Nu te teme, că dacǎ intrǎm amândoi în puşcǎrie şi ne uitǎm printre zăbrele, tot gǎsim pe cineva care trece cu o Dacie pe-acolo sǎ ne dea nişte ţigǎri». N-a fost deloc simplu pentru el şi l-am înţeles. Totuşi omul ǎsta m-a ajutat prin curajul pe care l-a avut”.
Constantin Stroe şi-a mai păstrat scaunul de preşedinte al Dacia încă trei ani după preluarea de către Renault, după care a făcut un pas înapoi, devenind vicepreşedinte al Dacia şi mai apoi al centrului de inginerie Renault Technologie Roumanie. În prezent, este membru în Consiliul de Administraţie al Dacia SA.
În 2009, 2 miliarde de euro din exporturile României provin de la Dacia lui Stroe. Fostul şef al Dacia primeşte anual o maşină Dacia cadou, la alegere, cu care îi place să iasă pe A1: „Am douǎ ticuri. Când sunt pe autostradǎ merg cu pedala la planşeu cu 170 la oră. Nu e bine, mi s-a şi luat carnetul pentru treaba asta, şi al doilea e că fac test de frânare la 120-130 la oră, sǎ vǎd cum se comportǎ maşina”. Dar Constantin Stroe e şi şofer de oraş: „Când rǎmân captiv într-un ambuteiaj în Bucureşti, unde stai ca tâmpul şi te uiţi în dreapta şi în stânga ca să treacă timpul, vǎd oameni care deschis geamul şi-mi spun: «Toatǎ admiraţia mea»”.
Eşti pregătit de sezonul rece? Uite ce trebuie să ai în maşină când vine zăpada
Scumpiri între 20% şi 200% pentru poliţele RCA
VIDEO Cum arată noua versiune de top a Daciei Logan – GALERIE FOTO
VIDEO. Ce faci când nu mai ai bani de benzină?