Povestea lui Gogu Constantinescu, românul care a uimit lumea cu maşina cu transmisie automată în urmă cu aproape 100 de ani

Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori români din istorie, cu peste 190 de brevete înregistrate de-a lungul vieţii sale.

Dacă ar sta cineva să răsfoiască un dosar cu toate ideile sale, cel mai probabil s-ar opri la invenţii ca perforatorul de roci, sistemul de tragere sincronizată cu mitraliera pe avioanele britanice cu elice din Primul Război Mondial, denumit C.C. Gear, şi convertizorul sonic de cuplu care a dus la crearea unui automobil cu o transmisie automată rudimentară.

Totodată, nu trebuie uitată nici Teoria Sonicităţii, elaborată de Constantinescu, care se referă la transmiterea puterii prin lichide solide sau gaze.

Primii ani

Povestea inventatorului român începe la Craiova, în 4 octombrie 1881, în „casa doctorului”, lângă grădinile Mihai Bravu. Atunci s-a născut George Constantinescu, omul căruia i-am dedicat acest material.

Mama sa, Ana Constantinescu, era de origine alsaciană şi iubea muzica, fiind o pianistă desăvârşită, în vreme ce tatăl său, George, a fost profesor de matematică şi inginerie. Astfel, încă de la vârsta de cinci ani, Gogu Constantinescu a primit primele sale lecţii de muzică, iar abilităţile de matematician s-au dezvoltat natural de-a lungul anilor următori.

În 1904, la vârsta de 23 de ani, a terminat primul din clasă Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri şi a obţinut diploma în Inginerie Civilă şi Militară.

Viaţa la Londra şi colaborarea cu Forţele Aeriene Britanice

După câţiva ani în care a lucrat ca inginer civil în cadrul Serviciului de drumuri şi poduri al Ministerului Lucrărilor Publice, timp în care a contribuit cu succes la construirea câtorva clădiri din beton armat, printre care şi Marea Moschee din Constanţa (într-o perioadă în care folosirea acestui material era extrem de controversată), Gogu Constantinescu se mută la Londra în 1910 pentru a lua parte la revoluţia ingineriei care era condusă de Anglia şi America.

Cu bani foarte puţini, Gogu, care va deveni cunoscut şi sub numele de Constantinesco, a trecut la treabă pentru a-şi pune în practică ideile cu entuziasm. Pe tărâm britanic, Constantinescu a reuşit să-şi breveteze nu mai puţin de 18 invenţii în trei ani, unele dintre ele referindu-se la îmbunătăţirea combustiei motoarelor cu ardere internă, iar altele la metode de transmitere a puterii prin energia transmisă prin unde în lichide.

În 1916, inventatorul român are parte de recunoaşterea Forţelor Aeriene Britanice şi primeşte o comandă care se va dovedi extrem de bănoasă pentru Constantinescu: un sistem de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor britanice de război, care urma să îi ajute pe piloţi să tragă în zbor fără a găuri elicea. Primul avion adaptat pentru sistemul dezvoltat român a fost testat în august 1916, iar rezultatele foarte bune ale încercărilor i-au convins pe englezi că banii reginei merită învestiţi în sistemul cunoscut sub numele de C.C. Gear. În cele din urmă, nu mai puţin de 50.000 de exemplare ale au fost fabricate şi au devenit echipament standard al Forţelor Aeriene Britanice, iar inventatorul a fost premiat cu 50.000 de lire sterline, bani pe care i-a împărţit cu partenerul său de afaceri, Walter Haddon.

Spre deosebire de sistemele mecanice de sincronizare ale vremii, conceptul hidraulic al lui Constantinescu avea câteva avantaje clare: rata de tragere era mult mai bună, sincronizarea dintre mitralieră şi elice era mai precisă, iar adaptabilitatea era foarte mare, putând fi montat fără prea multe modificări pe orice tip de motor şi şasiu.

Povestea continuă în pagina următoare.