Plăcuţele de frână, un pericol pentru sănătate

Cele mai multe acuzaţii de poluare la adresa maşinilor sunt legate de arderea combustibililor în motoare, rezultând diverse emisii nocive. Însă maşinile mai au şi alte ”bube” – vedeţi în continuare de ce plăcuţele de frână se încadrează în această categorie şi ce măsuri vor să ia experţii Comisiei Europene.

Dezbaterile ţinând de poluarea produsă de maşini se învârt în general în zona emisiilor nocive ale motoarelor, vina căzând în primul rând pe producătorii de petrol. Însă maşinile au în componenţă şi alte surse de poluare. După lichidele obţinute din petrol (carburanţi şi uleiuri) şi după lichidele folosite pentru aerul condiţionat, pe locul trei se situează plăcuţele de frână.

Experţii Comisiei Europene au întreprins studii în ultimii ani, din care rezultă că 20% din poluarea unei maşini e constituită din praful pe care îl degajă frecarea dintre plăcuţe şi discurile de frână.

Discul de frână (Brake rotor/disc) se freacă de plăcuţele de frână (Brake pads), plasate în etrierul de frână (Brake caliper)

Dacă vă întrebaţi unde este problema, trebuie să ştiţi că, în urma procesului de de frânare (care, mai ales în regim urban, reprezintă peste două treimi din parcursul zilnic al unei maşini), sunt eliminate particule metalice cu dimensiunea sub 200 nanometri. Adică pot fi foarte uşor inhalate.

Pe seama particulelor rezultate la frânare sunt puse afecţiuni precum inflamaţii ale sistemului respirator, apariţia astmului, emfizemul pulmonar sau bronşita cronică. Şi asta nu e tot. Conform factorilor responsabili de supravegherea sănătăţii în Europa, anual se înregistrează câteva sute de mii de decese cauzate de particulele fine, iar ponderea celor rezultate din plăcuţele de frână se pare că acum e considerată foarte mare.

Incredibil, dar adevărat: plăcuţele de frână sunt responsabile de multe afecţiuni ale sistemului respirator

Aşa încât specialiştii UE propun urgentarea găsirii unor noi soluţii de construcţie a sistemelor de frânare şi, mai ales, utilizarea unor materiale a căror uzură să nu mai producă asemenea particule.

Una dintre soluţiile la îndemână este folosirea materialelor ceramice, dar asta presupune, pentru moment, costuri exagerate pentru producţia de mare serie. De asemenea, se ia în calcul şi utilizarea fibrei de carbon, care, din nou, presupune costuri foarte mari. Rămâne ca, până la jumătatea acestui deceniu, autorităţile şi constructorii auto şi de piese să găsească o soluţie.

Nu prea s-a schimbat nimic în mod spectaculos în domeniul frânelor. În ultima jumătate de secol…

Până atunci, însă, cel mai probabil numărul deceselor cauzate de particulele emise de maşini (în principal motoarele diesel şi plăcuţele de frână) va depăşi un milion – un tribut adus unei tehnologii care, cu excepţia adaptării electronicii, a evoluat foarte puţin în ultima jumătate de secol.