Pe principiul „e prea frumos ca să fie adevărat“, e util să vedem şi cealaltă faţă a monedei. Deoarece maşinile autonome vin şi cu probleme, unele chiar nebănuite.
Un lucru pe care producătorii nu îl trâmbiţează este că, prin maşinile autonome, aceştia speră să vândă mult mai multe maşini (cel mai probabil maşinile autonome vor putea fi cumpărate şi de cei fără permis).
Scenariu care va duce automat şi la creşterea consumului general, fie că vorbim de combustibili fosili sau de energie electrică ori hidrogen. La care se mai adaugă creşterea cererii pentru celelalte resurse, necesare construcţiei unei maşini. Deci maşinile autonome ar putea duce la o criză a materiilor prime.
Puriştii se tem că dreptul la plăcerea de a conduce va fi eliminat, iar maşinile îşi vor pierde personalitatea. Ceea ce e considerat periculos în principal de către brandurile care pun accent pe imagine, deoarece se va dezvolta fenomenul carsharing.
Acesta i-ar putea face pe mulţi să renunţe la ideea de maşină personală, deci vânzările auto ar lua o turnură dezastruoasă. Acelaşi termen îi sperie şi pe milioanele de şoferi profesionişti, a căror meserie e pusă în pericol de sistemele electronice şi care ar putea deveni şomeri foarte rapid.
Pentru autorităţi, punerea la punct a unei legislaţii corecte este îngreunată de multe probleme etice. În cazul unui accident, a cui e responsabilitatea? Cum rămâne cu dreptul la intimitate – cel mai probabil, maşinile autonome vor fi echipate şi cu „cutii negre“, ca avioanele. Cum va fi perioada de tranziţie, în care maşinile normale şi cele autonome vor coexista? Etcetera…
În altă ordine de idei, se crede că vor dispărea multe companii auto. Orice revoluţie înseamnă schimbări majore.
Să continuăm PE PAGINA URMĂTOARE