Istorie Lamborghini: 50 de ani de istorie neconvenţională

Faptul că Ferruccio Lamborghini s-a retras din conducerea companiei nu a însemnat sfârşitul acestei mărci auto, deşi începea o perioadă foarte grea pentru producătorii exclusivişti, dominată de criza petrolieră şi războiul arabo-israelian, în timp ce în SUA erau impuse limite drastice de viteză şi taxe mari pe maşinile sport.

Lamborghini Countach (1973)

Versiunea de serie Countach a debutat în forţă la Salonul Auto de la Geneva din 1973, numele nefiind din lumea taurilor de luptă, ci semnificând o exclamaţie de apreciere la italieni (se pare că însuşi Bertone ar fi folosit această exclamaţie la vederea schiţelor preliminare). Motorizarea iniţială a fost cunoscutul V12 de 4,0 litri de pe Miura, dar plasat longitudinal în spatele scaunelor (motorul de 5,0 litri al conceptului LP500 nu era suficient de fiabil pentru producţia de serie). Countach a fost îmbunătăţit permanent, de-a lungul a 16 ani de producţie cele cinci versiuni totalizând peste 2.000 de exemplare, jumătate dintre ele construite după jumătatea anilor ’80.

Totuşi, realitatea i-a obligat pe noii proprietari ai Lamborghini să caute soluţii de adaptare, ceea ce a însemnat motorizări mai mici pentru Uracco (chiar şi un V8 de numai 2,0 litri!), dar şi un model targa bazat pe acesta: Silhouette, un fel de ”baby Countach”, dar cu un preţ nu foarte mic faţă de al vedetei principale (ceea ce a însemnat vânzări foarte modeste).

Lamborghini Cheetah (prototip, 1977)

În aceeaşi perioadă, Bertone a făcut puţin furori prin conceptul Bravo, dar cel mai mult a atras atenţia conceptul offroad (!) Cheetah, realizat pentru compania militară americană MTI. Şi BMW a venit cu ideea unei colaborări pentru realizarea unui supercar cu motor central, Lamborgini urmând a realiza maşina, iar BMW motorul. Carosierul Pietro Frua a venit cu surprinzătoarea propunere Faena (practic un Espada cu 4 uşi), iar Bertone a surprins din nou lumea prin conceptul decapotabil Athon. Din păcate, atât proiectul cu BMW, cât şi cel pentru vehiculul offroad nu s-au mai concretizat, iar pentru concepte nu a existat finanţarea necesară producţiei în serie.

Lamborghini Faena by Pietro Frua (prototip, 1978)

Ca urmare, compania a intrat în lichidare în 1980, fiind preluată de fraţii Mimran, care aveau o afacere prosperă cu zahăr în Senegal. În 1981, Lamborghini a renăscut ca ”Nuova Automobili Ferruccio Lamborghini SpA”, cu un nou director tehnic: Giulio Alfieri, ex-Maserati. Primul rezultat a fost Jalpa, o evoluţie mai reuşită (şi mult mai bine vândută) a lui Silhouette. După care au urmat upgradurile lui Countach, mai întâi versiunea 5000S (4,7 V12, 375 CP), apoi Quattrovalvole (5,2 V12, 455 CP).

Lamborghini Moto (1986)

Însă lumea avea să rămână cu adevărat uimită de reluarea proiectului Cheetah, concretizat prin modelul de serie LM002, cel mai puternic offroader din lume având V12-le de pe Countach şi pneuri Pirelli Scorpion special concepute. Mai puţin cunoscut este faptul că în 1986 s-a produs şi un număr limitat de… motociclete Lamborghini. Acestea beneficiau de motoare Kawasaki şi de componente de la cei mai renumiţi specialişti ai vremii. Din păcate, preţul exorbitant şi concurenţa acerbă cu Bimota au sistat prematur producţia.

Lamborghini Portofino (concept, 1987)

Au urmat apoi două surprize. Cea mai mare a fost preluarea Lamborghini de către compania americană Chrysler . Care a celebrat această mişcare prin conceptul Portofino, primit cu reticenţă de public din cauza schimbării totale a filosofiei mărcii italiene. Cea de-a doua a fost mai discretă: proiectul denumit sec Tipo 132. Dar care avea să devină supersportiva teribilă a anilor ’90, cu un nume… diavolesc.

Vezi perioada anilor 1988 – 1998 în PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4 5 6