ISTORIA maşinilor zburătoare: între vis şi realitate

Încă de la sfârşitul anilor 1800, graficianul francez Albert Robida şi-a imaginat cum ar arăta ritualul de a merge la operă în anul 2000. Un ritual care ar fi trebuit să implice nişte vehicule zburătoare ce seamănă cu buşteni ghidaţi de crengi în loc de aripi. A, da, şi ţinuta trebuia să fie obligatoriu în stilul vestimentar al Franţei de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Albert Robida, ilustraţie circa 1890

Robida şi-a imaginat toate acestea neştiind cum o să arate primele avioane ale omenirii, dar totuşi şi le-a imaginat, crezând că minţile celor mai străluciţi ingineri ai lumii vor ajunge, la un moment dat, la soluţia pentru problema mersului la operă. Până la urmă, cine vrea să-şi petreacă drumurile (oricât de lungi sau scurte ar fi ele) uitându-se la fundul unui cal?

Ideile francezului nu au putut fi puse în practică din motive pur tehnice, însă anii au trecut, iar lumea a continuat să creadă că viitorul va avea maşini zburătoare.

Autobuzul zburător. În 1923, scriitorul Hugo Gernsback şi-a imaginat cum ar arăta autobuzul zburător al anului 1973. Foto: Science and Invention, ediţia din mai 1923

În  23 noiembrie 1924, la 21 de ani după primul zbor al fraţilor americani Orville şi Wilbur Wright, gazeta americană Zanesville Times Signal scria: „imaginează-ţi confortul de a conduce prin oraş, aşa cum se face în zilele acestea, iar apoi – când porneşti către un alt oraş şi dai de o porţiune de drum drept sau intri pe un câmp din apropiere – să întinzi aripile maşinăriei şi să te ridici în aer! Va însemna un mijloc de transport mai rapid pentru oamenii care trăiesc departe de un oraş mare şi pentru agenţii de vânzări care acum folosesc maşina şi autostrăzile pentru a-şi acoperi teritoriile”.

Aşa cum probabil ţi-ai imaginat, articolul se referea la o maşină zburătoare. Dar nu orice maşină zburătoare, ci una gândită de Căpitanul Eddie Rickenbacker, care ar fi avut aripi pliabile şi flotoare pentru posibilele amerizări. Dar n-a fost să fie.

Maşina zburătoare a navetiştilor. În 1942, designerul Richard H. Arbib şi-a imaginat cum ar putea arăta avionul de navetişti al zilei de mâine. Foto: Cartea Driving Through Futures Past

Istoria este plină de oameni care chiar au încercat să construiască maşina zburătoare a viitorului, dar au eşuat. De fapt, în 1973 au existat doi inventatori care au combinat un Ford Pinto cu un avion Cessna în încercarea de a deveni faimoşi, dar rezultatul a fost dezastruos. „Pinto-ul zburător”, după cum a fost numit de presa vremii, s-a prăbuşit, iar cei doi bărbaţi care se aflau la bord au murit.

Scenarii mai puţin dureroase s-au derulat în 1917, când Glenn Curtiss a reuşit să construiască Autoplane-ul care mai mult sărea decât zbura, apoi în 1940, când ConvAirCar era aproape gata pentru producţia în serie, dar s-a prăbuşit la scurt timp după primul zbor.

ConVairCar a fost construit în doar două exemplare în Statele Unite la mijlocul anilor ‘40

Începe să fie evident pentru toată lumea că maşinile zburătoare aveau să fie sortite eşecului. Sau nu?

Povestea continuă pe pagina următoare.