Aşa cum am scris mai sus, cel de-al Doilea Război Mondial a dus la crearea faimosului Jeep, iar operaţiunea Desert Storm de la începutul anilor 1990 a dat naştere uriaşului Hummer. Dar în viaţa de zi cu zi a unui om obişnuit, care merge de acasă la serviciu şi de la serviciu acasă există drumuri asfaltate. Iar acesta este, cred eu, cel mai important factor al declinului maşinilor de teren.
Hummer-ul a fost derivat dintr-o maşină militară şi nu şi-a găsit utilitatea pe şosele. Drept dovadă, întreaga marcă a fost închisă
Odată cu evoluţia tehnologiei, am fost martori la asfaltarea celor mai importante rute de pe glob şi la pietruirea celor mai prăfuite drumuri de ţară. Aşa că întreb: care mai este scopul unui vehicul tot-teren, dacă poţi să ajungi aproape oriunde cu o banală maşină de oraş? Iar răspunsul clar şi răspicat a fost dat chiar de marii jucători din industria auto: scopul nu mai este de a urca pe poteci neumblate, ci de a oferi un sentiment de superioritate celor care îşi permit un astfel de vehicul. A fost nevoie doar ca vechile tehnologii, care nu mai pot fi justificate în lumea modernă, să fie înlocuite cu electronică de ultimă oră. Astfel, costurile de producţie au devenit din ce în ce mai mici, iar profiturile din ce în ce mai mari.
Bineînţeles, imaginea de superioritate dată de o maşină mare, de teren, exista şi pe vremuri – cine avea un Aro 244 trebuia să fie un om foarte important, fiindcă altfel nu ar fi avut şansa să pună mâna pe un astfel de automobil.
Întâmplător sau nu, chiar Jeep, marca americană denumită după legendarul vehicul de război, a pus una dintre primele pietre de temelie la cavoul maşinii tot-teren clasice, odată cu lansarea modelului Cherokee XJ. O maşină care a renunţat la vechea reţetă „şasiu separat de caroserie” şi a adoptat formula caroseriei autoportante. Aceeaşi formulă va fi folosită apoi la toate SUV-urile moderne, iar cuvântul cheie care explică această opţiune este „confort”.
Jeep Cherokee XJ, una dintre primele maşini de teren care a pus accentul pe confort
Atâta vreme cât drumurile de demult au devenit, treptat, din ce în ce mai drepte şi fine, o nouă generaţie de clienţi a cerut în continuare o poziţie înaltă la volan, dar nu a mai acceptat o ţinută de drum săltăreaţă şi imprevizibilă.
Astfel, maşinile hardcore ale trecutului au început să dispară, iar în locul lor au apărut SUV-urile – vehicule care ar trebui să ofere, cel puţin teoretic, o gardă la sol înaltă şi un comportament rutier asemănător cu cel al unei maşini normale. În România anilor ’90 şi 2000, SUV-urile au devenit un simbol pentru bogăţia obţinută, de multe ori, prin tot felul de şiretlicuri. Aşa se face că drumurile patriei s-au umplut, parcă peste noapte, cu maşini din care eşti privit de la înălţime, ca şi cum te-ai afla la picioarele unui împărat.
Ştie toată lumea ce maşină e aici, nu? Desigur, este un Mercedes-Benz M-Class – primul SUV modern european
Dar bariera preţului nu a fost închisă pentru prea multă vreme, fiindcă un nou val de producători auto au mirosit succesul adus de un astfel de vehicul şi au scos pe piaţă modele mult mai ieftine decât mamuţii trecutului, iar Nissan Qashqai şi Dacia Duster se află, cu siguranţă, în topul preferinţelor celor care vor un SUV, dar nu au fost suficient de norocoşi încât să îşi permită un BMW X5, un Mercedes-Benz M-Class sau un Audi Q7.
Dacia Duster a reuşit să aducă poziţia înaltă la condus, confortul şi abilităţile în offroad sub bariera de 20.000 de euro
Cu toate acestea, oricât de gri ar părea viitorul maşinilor de teren clasice, există, încă, un număr restrâns de producători care oferă modele construite după principii vechi, dar şi acelea ticsite cu tehnologii menite să te facă să te simţi bine la drum lung. Producători ca Toyota, care vinde Land Cruiser, Jeep cu al său Wrangler, şi chiar Suzuki cu minusculul Jimny. Bineînţeles, nu trebuie uitat de Land Rover, care a reuşit să creeze modele extrem de confortabile, dar care nu se dezic de istoria bogată a specialistului britanic în offroad. Modele ca Range Rover şi Discovery 4, care se bazează foarte mult pe electronică pentru a face treabă în teren accidentat. Şi da, puriştii vor spune că electronica este foarte rea, însă adevărul adevărat este că electronica face totul să pară o joacă de copii.
Pentru mine, Land Rover Discovery 4 este maşina care ştie să le facă pe toate
Electronica face ca şoferul unui Land Rover Discovery 4 sau al unui Range Rover să pară un expert la volan atunci când ajunge pe un drum care visează la asfalt de decenii întregi. De altfel, oricât de old-school ar vrea noul Land Cruiser să pară, există suficiente creiere electronice ascunse de vederea şoferului care fac ca totul să fie în control. Tot electronica a făcut ca şoferii de modă veche, care îşi repară maşinile singuri, acasă, să deteste toate SUV-urile şi să le numească în fel şi chip. Şi sunt de acord cu ei.
Sunt de acord, fiindcă aproape nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când ştii că ai cuplat toate diferenţialele pe care le ai la dispoziţie sau că ai reuşit, după câteva ore bune de muncă, să ieşi înapoi pe teren uscat. Dar adevărul amar e că pasionaţii de offroad vor trebuie să se îndrepte către maşini la mâna a doua în viitor, fiindcă puţinele rămăşiţe ale trecutului (G-Class, Wrangler) vor dispărea definitiv, fie din cauza costurilor, fie din cauza regulilor de siguranţă sau emisii.
Cu toate acestea, tot tehnologia mă face să spun că maşina de teren a evoluat foarte mult către ţelul suprem, şi anume acela de a deveni maşina bună la toate. Altfel spus, maşina de teren nu a murit. Încă.