Isteria maşinilor-pană de acum jumătate de secol a creat numai SF-uri

Aston Martin Lagonda (1976-1990)

Un alt exemplu că, în acele vremuri, cu cât mai pătrăţos însemna cu atât mai bine, este Aston Martin Lagonda. Vezi tu, înainte să se prezinte ca un bloc metalic sculptat cu o bărdiţă imensă, Lagonda arăta aşa:

Însă prima generaţie a limuzinei sportive Aston Martin nu a avut prea mare succes. Nu, scuze, corect este să spunem că nu prea a avut succes. Deloc. În doi ani doar şapte exemplare au fost produse – de vină ar fi putut fi preţul imens (circa 14.000 de lire, în 1976, era imens) şi criza petrolieră din Orientul Mijlociu. Ar fi putut.

Dar se pare că a fost designul. Nimeni nu mai voia maşini rotunde, ce naiba! Ceva ca din topor, aşa, nu se putea face? Designerul William Townes (a se consemna că nu are nume de italian) a demonstrat că se poate. Lagonda lui Townes a avut atât de mult succes încât actualul model primeşte şi sufixul Taraf. Îţi vine să crezi sau nu, denumirea aceasta este dovada marketingului bine făcut.

Ferrari Dino 308 GT4 (1973-1980)

Virusul maşinilor-pană i-a atins până şi pe cei de la Ferrari, care au luat prin surprindere întreaga lume cu 308 GT4. Italienii au găsit modul ideal de a prezenta primul lor produs din istorie cu motor central – prin a-l îmbrăca în trendul acelor zile.

Dacă te gândeşti că sursa de inspiraţie a fost creaţia PF Modulo a lui Paulo Martin de la Pininfarina (încununată cu 22 de premii internaţionale de design), îţi spunem să-ţi iei gândul. Nu. Povestea a fost una mult mai picantă.

Ferrari a apelat la Marcello Gandini (ar trebui deja să-ţi sune cunoscut numele) pentru designul lui 308 GT4. Gandini lucra la Bertone.

Nu are rost să mai spunem că două dintre cele mai renumite case de design sunt, în mod cât se poate de natural, rivale.

BMW M1 (1978-1981)

Nu vrem să te plictisim cu redundanţă acum, însă şi BMW M1 – primul supercar BMW şi totodată demonstraţia nemţilor că n-au nevoie de italieni aroganţi (Lamborghini) ca să facă o maşină sport – are designul semnat de către Bertone, creatorul stilului wedged.

Ghiceşte acum cine a creat prototipul BMW Turbo din 1972 – sursa principală de inspiraţie pentru M1. Nu, nu este Bertone, ei erau ocupaţi probabil cu a le fura clienţii celor de la Pininfarina atunci.

Este Paul Bracq, un designer francez despre care este suficient să spunem că nu a avut nicio legătură profesională cu Bertone în viaţa lui.

Cât despre BMW M1… era atât de cool încât avea două sigle în partea posterioară, simbolizând calitatea excepţională. În traducere neloială, ar însemna „Ia-o p-asta, Lambo!”

Pagini: 1 2 3 4 5