Fabrica AMG

Dar asta se întîmplă la parter, pentru că la etaj intrăm într-o altă lume, mult mai sofisticată şi mai performantă, locul în care se produc propulsoarele V12 biturbo sau cele pentru Mercedes SLR McLaren. Totul este altfel la etaj. Muncitori mai puţini (7 ore de lucru la un motor) şi spaţiu mai mult, mai curat, mai pretenţios. De aici, după asamblare, fiecare motor este trimis într-o cameră specială, securizată cu un geam gros de 5 centimetri, unde funcţionează la turaţie maximă vreme de cîteva minute, computerul analizînd parametrii pentru a descoperi eventualele defecţiuni.

Dacă fabrica de motoare arată precum o farmacie, lucrurile se schimbă în atelierul de mecanică şi tinichigerie – sau Performance Studio, cum le place celor de la AMG să-l numească. Zeci de maşini, noi şi vechi, suferă aici adevărate tratamente de înfrumuseţare, astfel că, de exemplu, dintr-un SL vechi se poate face unul nou, pentru un client din Taiwan.

Într-un colţ, un german uriaş şi un pakistanez pipernicit demontau cu furie tapiţeria de pe un alt SL, pentru a o înlocui cu una nouă, roşie, dintr-o piele mai fină decît cea de mănuşi. Pentru că majoritatea celor care îşi aduc maşinile aici sînt persoane excentrice şi pline de bani, nimeni nu se mai miră cînd un client cere ca un CLK negru, cu interior negru şi zero kilometri la bord, să fie transformat într-o maşină roşie, cu piele roşie la interior. Nici cînd un şeic arab are ca unică dorinţă pentru S65-ul AMG să i se monteze nu mai puţin de şase ţevi de evacuare. Nici cînd un patron de restaurant islandez cere montarea unor jante de 22 de ţoli pe bătrînul său G-Klasse.

La AMG totul este posibil. În fapt, atunci cînd cei de la Mercedes nu pot furniza o maşină aşa cum şi-o doreşte clientul, acesta este trimis la Affalterbach. De aici, an de an, pleacă în întreaga lume nu mai puţin de 20.000 de automobile. 50% dintre acestea ajung în Statele Unite.

Surpriza o reprezintă absenţa ţărilor arabe din top 5, un clasament în care americanii sînt urmaţi de japonezi, germani, sud-africani şi britanici. Despre români din nou nimic, piaţa de la noi fiind destul de tînără pentru a absorbi prea multe modele AMG. Asta în condiţiile în care avem deja patru Mercedesuri SLR McLaren.

Una dintre cele mai ciudate maşini ieşite pe porţile Performance Studio este un S65 AMG. Cu un motor de 612 cai-putere, această maşină pare a avea totul. Nu şi pentru un om de afaceri arab din Dubai, care, pe lîngă un garaj întreg, în care se odihnesc ca la muzeu toate modelele produse de AMG în acest moment, a mai vrut un S65 cu o culoare specială: negru-auriu. Procesul de producere a vopselei a durat cîteva săptămîni bune, astfel că la final cineva a venit cu ideea ca particulele de argintiu metalic din culoarea neagră a maşinii să fie înlocuite cu 700 de grame din cea mai bună pulbere de aur. Doar valoarea vopselei, fără manoperă, a ajuns la preţul de 11.000 de euro.

Deşi pentru mulţi clienţi nu contează, preţurile nu sînt foarte accesibile oricui. Astfel, dacă ai un C Klassse şi vrei sa-i dai o faţă ca a maşinii care aleargă în DTM, nu ai de plătit decît 4.224 de euro, plus alţi 357 de euro manopera. Un set de jante din aliaj costă 5.300 de euro, plus 130 de euro manopera. Un volan special produs de AMG pentru toate versiunile de E-Klasse este ceva mai ieftin: spre 800 de euro.

La finalul plimbării prin fabrică, am avut şi cea mai mare surpriză. După ce toţi ziariştii prezenţi apucaserăm să ne împachetăm camerele foto şi trusele de filmare şi ne pregăteam să urcăm în maşini pentru a pleca la aeroport, un SL cu facelift, lejer mascat, s-a fîţîit cu 20 de kilometri la oră prin faţa noastră, ca un preview al lansării de anul viitor şi ca o nouă dovadă, pentru mine, că toate pozele-spion cu diferite maşini sînt premeditate cu atenţie de către toate departamentele de marketing ale marilor constructori.

Pagini: 1 2