Corvette – legenda Chevrolet şi simbolul visului american

Prefigurată încă din 1961 de conceptul Corvette Mako Shark I, a doua generaţie Chevrolet Corvette C2 a venit cu un stil foarte avangardist şi un pachet tehnic total nou. De asemenea, erau disponibile două versiuni: coupe şi convertible, prefigurate oarecum de perechea de concepte Corvair Monza (GT Coupe şi SS Convertible).

În primul an de fabricaţie, versiunea coupe Chevrolet Corvette C2 Sting Ray se distingea prin luneta din două bucăţi („Split Window”), care amintea astfel de carlinga unui avion de vânătoare, dar şi de modele celebre, precum Bugatti Atlantic sau Bertone BAT. Însă, din cauza problemelor cu vizibilitatea în spate, luneta a fost înlocuită în 1964 cu una convenţională, cu un singur geam.

O altă inovaţie a fost adoptarea farurilor escamotabile, ceea ce a însemnat avantaje atât din punct de vedere al designului, cât şi al aerodinamicii. Din punct de vedere tehnic, Corvette C2 avea un ampatament ceva mai redus, dar suspensia spate era acum independentă, iar direcţia era asistată, ceea ce însemna o îmbunătăţire clară a comportamentului pe şosea.

Motorul V8 dezvolta acum 365 CP, putere care a fost crescută la 375 CP în cursul anului 1964. Preţul maşinii depăşea 4.000 de dolari la lansare, dar Corvette avea deja o foarte bună reputaţie, aşa încât încă din primul an au fost vândute peste 20.000 de exemplare (jumătate coupe-uri, jumătate roadstere).

În paralel, Zora Arkus-Duntov a dezvoltat o versiune de competiţie, Corvette Grand Sport, care utiliza materiale uşoare, 4 discuri de frână şi suspensii independente cu setare sportivă. Deşi iniţial se dorea o producţie limitată la 125 de exemplare, care să fie vândute echipelor private, oficialii GM au stopat proiectul, doar 5 exemplare fiind construite. În cursele de la Nassau Speed Week, aceşti bolizi au concurat cu deja cunoscutele maşini Cobra.

Totuşi, Zora Arkus-Duntov a reuşit să confere şi maşinilor de serie un aer sportiv prin pachetul opţional Z06, care presupunea tamburi de frână mai uşori, suspensie heavy-duty, diferenţial cu alunecare limitată positraction, cutie manuală cu 4 trepte şi rezervor mai mare. Practic, prin acest „Performance Pack”, care costa doar 1.818 dolari, proprietarii puteau participa în curse cot la cot cu maşinile de curse veritabile. Doar 199 de exemplare Corvette C2 Z06 au fost construite.

Deoarece şi Corvette C2 păstra structura cu şasiu şi caroserie separată, din fibră de sticlă, maşinile puteau fi foarte uşor customizate. Lucru pe care l-a făcut şi Pininfarina, care a realizat în 1963 conceptul Corvette Rondine Pininfarina, prezentat la Salonul Auto Paris, vândut recent la o licitaţie cu peste 1,7 milioane USD.

Datorită succesului foarte bun de care se bucura Corvette C2, nu au fost aduse prea multe modificări de-a lungul anilor. Totuşi, în 1965 Corvette C2 primeşte încă un motor V8, de 427 cubic-inch şi o putere maximă de 425 CP (lucru evidenţiat şi de umflătura de pe capotă), iar tamburii sistemului de frânare sunt, în sfârşit, înlocuiţi cu discuri de frână, îmbunătăţind mult performanţele maşinii. Opţional, evacuările puteau fi montate pe lateralele maşinii, pentru un look cât mai sportiv.

Tot în acest an, inginerul Frank Winchell dezvoltă conceptul unui Corvette cu motor V8 spate, având indicativul XP-819 Experimental şi un design care avea să se regăsească într-o anumită măsură pe următoarea generaţie. Din păcate, modelul a fost distrus în întregime într-un accident pe pista de încercări, iar Chevrolet a renunţat la planurile unui rival pentru maşinile Porsche.

1965 rămâne, însă, anul în care a fost prefigurată următoarea generaţie Corvette C3 (care ar fi trebuit să fie lansată în 1967, dar a întârziat, din cauza problemelor cu furnizorii). Evoluţia conceptului Mako Shark II era evidentă, maşina având o capotă neobişnuit de joasă, dar şi foarte lungă, dar beneficia şi de unele idei aproape SF: bară spate retractabilă (în ideea de a proteja maşina când era parcată) sau eleron ajustabil din interior.

Anul 1967 a fost ultimul an de producţie al acestei generaţii Corvette C2, modelul fiind simplificat la nivel de detalii exterioare. Totodată, a primit şi un nou motor: V8-ul L88 producea oficial 430 CP, dar puterea sa ajungea în realitate chiar şi la 550 CP – multe dintre aceste modele au devenit vedete în cursele ilegale ale epocii, deşi debutul motorului a avut loc la celebra cursă de anduranţă de la LeMans.

Noua generaţie Chevrolet Corvette C3 aducea mari schimbări la nivelul aspectului – VEZI PE PAGINA URMĂTOARE.

ŞTIAŢI CĂ:

… a doua generaţie Corvette a primit şi denumirea comercială Sting Ray, în onoarea conceptului cu acelaşi nume din 1959?

… au fost construite doar 199 de exemplare Chevrolet Corvette Z06 din a doua generaţie, care se vând cu preţuri de circa 190.000 USD la licitaţii?

… inginerii Zora Arkus-Duntov şi Frank Winchell au avut dispute mari pe tema conceptului Corvette XP-819, al cărui aspect iniţial i-a atras porecla „ugly duckling” („răţuşca urâtă”)?

… au existat critici care au acuzat Corvette C2 că ar fi avut ca sursă de inspiraţie celebrul Jaguar E-Type, ceea ce a făcut conducerea GM să dicteze o schimbare radicală a designului generaţiei Corvette C3?