5 noi motive pentru nervii la volan

În general, comunicarea între persoane nu ţine doar de limbaj,
ci într-o mare măsură şi de contactul vizual, limbajul corpului sau
expresiile feţei. Atunci când suntem „ascunşi” în maşinile
noastre, capacitatea de a comunica între noi scade
drastic.

Aşa încât nu ne putem da seama care sunt intenţiile celorlalţi,
fiind extrem de dificil să citim şi să interpretăm
semnalele lor. Prin urmare, toate studiile au arătat că,
într-o proporţie covârşitoare, şoferii înţeleg prost intenţiile
celorlalţi şoferi, iar instinctul de apărare duce invariabil la
concluzia că şoferii ceilalţi sunt mai agresivi.

Un exemplu simplu şi hilar: ajungi în spatele
unei maşini care are un sticker cu formaţia ta preferată. Imediat
se creează o legătură între tine şi cel din cealaltă maşină,
datorită acestui lucru pe care îl aveţi în comun, prin urmare îl
claxonezi prietenos, ca între fani.

Răspunsul, însă, este cel mai probabil să fie degetul mijlociu
arătat ostentativ. Explicaţia este simplă: claxonatul este,
în general, văzut ca un mijloc de atenţionare/ameninţare,
iar cel din maşina din faţă nu are cum să facă legătura cu faptul
că sunteţi fanii aceleiaşi formaţii.

Un alt exemplu de interpretare eronată: la semafor opreşti lângă
o maşină, observând că nu îi merge un far. Claxonezi şi încerci să
îi comunici şoferului acest lucru, având intenţii bune. Însă
primul impuls al celuilalt este de „Ce vrei cu mine? Ce
ţi-am făcut, de ce mă claxonezi?”.

Prin urmare, avem tendinţa naturală de a ne simţi atacaţi de
ceilalţi în trafic, deci fie acţionăm defensiv, fie, dimpotrivă,
aplicăm „cea mai bună apărare este atacul”, fără a încerca să
înţelegem mai bine despre ce este vorba.

Olandezii au realizat un sondaj printre şoferi, cerându-le
acestora să aleagă răspunsul plauzibil la situaţia în care
un alt şofer îţi taie calea: „şoferul a fost neatent şi a
făcut-o din greşeală” sau „şoferul a făcut-o intenţionat şi este un
pericol pe şosea”.

Primul răspuns a fost considerat relevant de 30% dintre
subiecţi, în timp ce 10% dintre aceştia au acordat prioritate celui
de-al doilea răspuns. Restul de 60% au considerat că ambele
afirmaţii sunt corecte. În realitate, însă, studiile rezultate în
urma analizei accidentelor şi situaţiilor din trafic au demontrat
că neatenţia este un factor mult mai des întâlnit decât
intenţia răutăcioasă.

Totuşi, atunci când suntem la volan, instinctul ne
dictează să credem că şoferii ceilalţi sunt
rău-intenţionaţi. La acest lucru mai contribuie şi
supraevaluarea noastră în proprii ochi: „eu sunt mai bun decât
celălalt, deci am motive să cred că el vrea să fie rău cu
mine”.

Pagini: 1 2 3 4 5