De fapt, chiar are o altă denumire, HCD10, numai că este un indicativ cam sec, în timp ce tănculeţul din imagini nu prea are legătură cu termenul insipid. Robusteţea lui Hellion este asigurată vizual de geamurile mici şi profilările puternice de pe caroseria cocoţată pe jante de 20”, din două piese cu armătură de Teflon. Interesantă departajarea clară a volumelor maşinii. Totuşi, fiind o creaţie coreeană, Hellion dispune de suficientă fluiditate cât să nu poată fi confundat cu un mini-Hummer.
Dacă partea frontală arată foarte matură şi este de aşteptat să regăsim multe din caracteristicile sale stilistice pe viitoarele SUV-uri ale mărcii, dosul maşinii rămâne la stadiul de ficţiune. Cel puţin stopurile, ca nişte excrecenţe pe geamurile spate laterale, nu îşi au sensul pe un model de serie, iar hayonul de mici dimensiuni are o deschidere nepractică. Toate concesiile sunt de dragul designului, bineînţeles, cele două ieşiri de eşapament integrate în spoilerul spate şi scutul contribuind la aspectul musculos şi sportiv.
O surpriză a lui Hellion o reprezintă soft-top-ul, care, atunci când este dat jos, lasă spaţiile de deasupra capetelor pasagerilor libere, dar nu ca într-un cabriolet, deoarece nu s-a renunţat la structura de rezistenţă, formată din nervurile longitudinală şi transversală. Într-un fel, şi prin acest detaliu Hellion capătă un aspect soldăţesc, deci nu prea simpatic.
Interiorul pune accent, totuşi, pe sportivitate, nu pe austeritate şi pragmatism militar. Cele patru locuri separate dispun de scaune bine profilate, care, pentru aventurieri, sunt dotate şi cu rucsaci. Tot în scaune se găsesc şi sisteme de „adăpare” a pasagerilor – idee întâlnită şi pe conceptul Skoda Yeti, ce-i drept. Nici despre arhitectura părţii inferioare a consolei centrale nu putem spune că e neapărat originală: mânerele laterale au apărut mai întâi pe Audi A3, iar Toyota Auris ne-a arătat deja consola în stil „arcadă”, cu spaţiu sub ea.
Este bine, totuşi, că ansamblul are continuitate şi caracter, datorită combinaţiei de negru Desert Night şi finisări în aluminiu mat. Inspirat este şi displayul central, de formă trapezoidală, care, bineînţeles, controlează aproape toate funcţiile obişnuite ale maşinii, ca un iDrive probabil, cu ajutorul unui mouse în partea inferioară (cel puţin aşa îl denumesc ei, chiar dacă nu seamănă cu „şoarecele” PC-ului obişnuit).
Ne-am fi aşteptat ca Hellion să aibă legătură cu ecologia (li-ion putea foarte bine să provină de la tehnologia folosită pentru bateriile electrice, ncesare în cazul proplsiei electrice). Însă coreenii sunt mai cu picioarele pe pământ şi au echipat conceptul cu diesel common-rail de 3,0 litri şi 236 CP. Măcar e „eco-friendly” – deşi unii s-ar putea întreba dacă nu e o greşeală să te lauzi cu un diesel pe piaţa americană. În schimb, nimeni nu va face nazuri privitor la cutia de viteze automată cu şase trepte şi tracţiunea integrală. Dar, despre o viitoare folosire în producţia de serie a motorului şi transmisiei sau a caracteristicilor tehnice ale acestora, Hyundai nu a dat detalii.
Fără a fi un vector de imagine, Hellion vine într-un moment propice pentru constructorul coreean, care face o figură bună în segmentul SUV-urilor familiale prin Tucson şi Santa Fe. S-ar putea ca Hellion chiar să prefigureze un al treilea model în gamă, un concurent pentru noile Fiat Sedici şi Suzuki SX4. Păcat că designerii au uitat un detaliu: corniţele. Sau acest rol îl preiau semnalizatoarele!?