Dream Cars – expoziţia maşinilor de mâine… din secolul trecut

Muzeul de Artă din Atlanta a inaugurat o expoziţie inedită, dedicată conceptelor auto care au marcat secolul trecut prin designul şi tehnologia inovatoare pentru vremurile când au fost prezentate iniţial. Iată în continuare dovava că automobilul îşi merită titulatura de obiect de artă. Uneori.

Edsel Ford Model 40 Special Speedster (1934)

Edsel Ford, fiu al lui Henry Ford şi preşedinte al companiei Ford în acea perioadă, l-a însărcinat pe şeful de design Eugene ”Bob” Gregorie să realizeze o maşină sport în stilul celor europene. Rezultatul a fost o maşină cu elemente de design aerodinamice, de inspiraţie aviatică, iar Edsel Ford a folosit prototipul ca maşină personală, botezându-l Continental Speedster.

Voisin C-25 Aérodyne (1934)

Francezul Gabriel Voisin, pionier în designul aeronautic şi auto, şi-a prezentat acest concept la Salonul Auto de la Paris din 1934, dorind să ofere o alternativă la maşinile de lux americane ale anilor ’30.

Bugatti Type 57S Compétition Coupé Aerolithe (1935)

Maşina prezentată de Bugatti la saloanele auto europene ale vremii a şocat publicul prin stilul fluid, în totală contradicţie cu forma pătrăţoasă a automobilelor din anii ’30. Caroseria coupe-ului era fabricată dintr-un aliaj de magneziu numit Elektron, foarte dificil de sudat. Conceptul original a fost demontat, pe baza sa fiind construit modelul de serie Atlantic.

Stout Scarab (1936)

William Bushnell Stout, specialist în domeniul aviatic, a realizat automobilul Scarab inspirat de forma naturală a gândacului scarabeu, dorind pur şi simplu să realizeze… o sufragerie pe roţi. De fapt, Scarab este strămoşul monovolumelor actuale, beneficiind de multe idei inovatoare, de la plasarea grupului motopropulsor în spate (pentru a asigura cât mai mult spaţiu pentru 7 pasageri) până la banchetele care, rabatate, formau un pat.

Chrysler Thunderbolt (1941)

Oficialii Chrysler şi-au prezentat acest model decapotabil drept ”maşina viitorului” la Salonul Auto New York, fiind o adevărată lecţie de aerodinamică. A fost prima maşină americană cu un hard-top escamotabil comandat electric, dar şi prima maşină cu faruri retractabile. Doar 5 exemplare au fost construite

Paul Arzens L’Œuf électrique (1942)

”Oul electric” a fost creat de inventatorul şi artistul francez Paul Arzens în timpul ocupaţiei germane. Propulsia electrică şi dimensiunile foarte reduse îl făceau un mijloc de transport personal adaptat vicisitudinilor vremii. Avea doar trei roţi, o singură pedală şi suprafaţă vitrată din plexiglas, iar autonomia se cifra la 95 km la o singură încărcare!

Norman Timbs Special (1947)

A fost conceput de inginerul Norman Timbs, care a investit la acea dată o sumă destul de mare: 10.000 de dolari. Prototipul nu avea uşi, iar caroseria consta din două mari piese din aluminiu, finisate manual şi montate pe un cadru din lemn.

Tasco (1948)

Tasco (The American Sports Car Company) a fost conceput de un inginer cunoscut al vremii, Gordon Buehrig, care a experimentat câteva idei SF pentru acei ani: modelarea 3D a panourilor de caroserie din plastic ABS, carcasele aerodinamice din fibră de sticlă ale roţilor sau acoperişul detaşabil de tip ”T-roof”.