Dream Cars – expoziţia maşinilor de mâine… din secolul trecut

General Motors Le Sabre XP-8 (1951)

Un adevărat laborator experimental pe roţi, conceptul celor de la GM dorea să revigoreze imaginea companiei după încheierea celui de-al doilea război mondial. Caroseria beneficia de materiale exotice (aluminiu, magneziu şi fibră de sticlă), forma parbirzului urma să devină o carte de vizită a maşinilor de serie ulterior, iar grila total nonconformistă amintea de avioanele de vânătoare.

General Motors Firebird XP-21 (1953)

A fost prima maşină propulsată de o turbină cu gaz, prin urmare şi designul maşinii s-a inspirat extrem de mult din zona aviatică – Firebird era, de altfel, considerat un jet-fighter pe roţi de presa vremii. Deşi soluţia tehnică, a turbinei cu gaz, s-a dovedit ineficientă pentru domeniul auto, conceptul de faţă a fost urmat de alte două, la fel de neverosimile.

Chrysler (Ghia) Streamline X Gilda (1955)

Conceptul de faţă a fost realizat în colaborare de Chrysler şi studioul italian Carozzeria Ghia, maşina fiind inspirată dintr-o sculptură a designerului-şef Virgil Exner, iar numele Gilda provenea de la personajul din filmul cu acelaşi nume. Elementele de inspiraţie aeronautică au făcut maşina o vedetă a Salonului Auto de la Torino, din 1955, după care a intrat în colecţia Henry Ford Museum.

Buick Centurion XP-301 (1956)

Datorită suprafeţei vitrate foarte ample, conceptul Buick nu avea nevoie de oglinzi retrovizoare, dar venea şi cu o inovaţie SF pentru jumătatea secolului XX: cameră de filmat în spate, cu imaginile afişate pe un display imens din bord. Habitaclul beneficia de patru scaune de inspiraţie aeronautică, cu tetiere individuale şi centuri retractabile

Cadillac Cyclone XP-74 (1959)

Cu ocazia retragerii din activitate, designerul-şef al GM Harley J. Earl a prezentat, la cursa NASCAR Daytona 500, o maşină de inspiraţie aeronautică, al cărei principal punct de atracţie era plafonul panoramic complet transparent şi automatizat (se ridica automat la deschiderea portierelor). În plus, maşina beneficia de un sistem futurist cu radare de proximitate.

Ferrari (Pininfarina) 512 S Modulo (1970)

Colaborarea dintre Ferrari şi studioul de design Pininfarina nu a fost altceva decât un nou act al războiului care se ducea între designeri în anii ’60: cine reuşeşte să deseneze cea mai puţin înaltă maşină. Conceptul de faţă se ridica de la sol doar 94 cm, iar accesul în habitaclul nonformist se făcea prin ridicarea întregii părţi superioare (inclusiv parbrizul).

Lancia (Bertone) Stratos HF Zero (1970)

Răspunsul dat de Bertone celor de la Pininfarina, în ”lupta” pentru înălţimea cea mai redusă, a fost un concept cu o înălţime de numai 84 cm, deci cu 10 cm mai puţin decât al conceptului Ferrari precedent! Accesul se făcea prin partea din faţă, unde parbrizul Perspex oferea o deschidere generoasă, iar scaunele erau plasate între roţile din faţă.

BMW GINA Light Visionary Model (2001)

Desenat de Chris Bangle, şeful de design BMW la acea vreme, conceptul GINA (Geometry and Functions In ”N” Adaptations – unde ”N” reprezintă simbolul pentru infinit) avea caroseria realizată dintr-un material tensil flexibil, din două straturi, care ”îmbrăca” o structură din aluminiu şi fibră de carbon, total neaşteptat faţă de modul de producţie actual al maşinilor.

Porsche 918 Spyder Concept Car (2010)

Cea mai nouă maşină expusă în cadrul acestei expoziţii este conceptul premergător noului supercar german Porsche 918, care dorea să combine performanţele extreme cu ideea de maşină ecologică, într-un pachet considerat de experţi ca una dintre cele mai reuşite mostre de design pentru o maşină sport.