Teste diagnostic și anticorpi COVID-19. Cum afli dacă ești infectat sau dacă ai avut infecția în trecut

FII EROUL COMUNITĂȚII TALE! Intră pe eroulcomunitatiitale.csid.ro, răspunde la Întrebarea Zilei (răspunsul corect este „ascuns” în acest articol) și poți câștiga 25.000 de lei în echipamente de protecție pentru spitalul tău.

Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor din România, orice persoană este considerată suspectă de COVID-19 dacă prezintă unul sau mai multe dintre următoarele simptome: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriză (inflamația mucoasei nazale), dispnee (respirație îngreunată), anorexie, grețuri, vărsături, diaree, status mintal alterat, debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului).

Pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2 sunt disponibile mai multe teste, însă doar unul este recomandat de OMS și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru diagnosticarea COVID-19, respectiv testul RT-PCR.

Test Real Time PCR pentru diagnosticarea COVID-19

Testul molecular RT-PCR detectează infecția activă cu virusul SARS-CoV-2 la momentul testării, dar nu ajută la determinarea infecției în trecut și nici nu poate determina dacă o persoană expusă virusului SARS-CoV-2 va dezvolta o infecție activă în cele două săptămâni de după expunere.

De asemenea, la unii oameni, virusul poate fi identificat de un test molecular pentru câteva zile la începutul infecției, deci testul s-ar putea să nu găsească virusul dacă se efectuează mai târziu de aceste câteva zile.

Este important de precizat că unul sau mai multe rezultate negative la testul de detecție a acidului nucleic viral nu exclud posibilitatea unei infecții cu virusul SARS-CoV-2, iar în context clinic sugestiv diagnosticul nu trebuie infirmat pe baza unui test negativ.

Pe de altă parte, la alți pacienți, virusul poate fi găsit printr-un test molecular în nas și gât pentru câteva săptămâni, cu mult mai mult decât timpul în care ei sunt de fapt contagioși pentru alte persoane.

Confirmarea de rutină a cazurilor de COVID-19 se bazează pe detectarea secvențelor unice de virus ARN ca reacție în lanț a polimerazei cu transcripție inversă în timp real (rRT-PCR). Genele virale vizate până acum includ genele N, E, S și RdRP.

O serie de factori pot duce la un rezultat negativ la o persoană infectată:

• calitatea slabă a produsului recoltat, care conține puțin material provenind de la pacient;
• produsul a fost colectat târziu sau foarte devreme în cadrul infecției;
• produsul nu a fost manipulat și expediat în mod corespunzător;
• motive tehnice legate de test, de exemplu mutația virusului sau inhibarea PCR.

Dacă se obține un rezultat negativ la un pacient cu un indice ridicat de suspiciune pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, în special atunci când au fost colectate numai probe ale tractului respirator superior, ar trebui să fie colectate și testate, dacă este posibil, produse suplimentare, inclusiv din tractul respirator inferior.

Testarea RT-PCR se face DOAR la recomandarea medicului, atât în sistemul public, cât și în cel privat de sănătate.

În ce constă testul RT-PCR pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2

 Recoltarea produselor patologice trebuie realizată imediat în cazul unei persoane ce întrunește criteriile unui caz suspect de infecție cu SARS-CoV-2.

Exsudatul nazofaringian este produsul patologic optim pentru diagnostic. Produsele patologice pot fi recoltate, conform recomandărilor OMS și CDC, de la nivelul:

 tractului respirator superior (exsudat nazal, exsudat faringian), în cazurile ușoare sau asimptomatice. Pentru recoltare se recomandă utilizarea unui tampon din fibre sintetice cu tija de plastic, deoarece alte modele de recoltoare pot genera rezultate fals-negative. În cazul în care se recoltează atât exsudat nazal, cât și faringian, se recomandă plasarea celor două tampoane în același tub steril, în 2-3 ml de mediu de transport pentru virusuri.

• tractului respirator inferior: sputa (pentru pacienții cu tuse productivă, inducerea sputei nu este recomandată) și/sau aspirat endo-traheal sau lavaj bronhoalveolar pentru pacienții cu infecție respiratorie severă. Sputa conține material mucoid sau mucopurulent ce poate perturba eficiența testelor de detecție a acidului nucleic viral, de aceea fiind necesară lichefierea prealabilă a acestui produs patologic cu ditiotreitol (DTT).

 Rezultatul testului RT-PCR este livrat în maximum 24 de ore și are o precizie de 99,9%.

În clipul VIDEO de mai jos este exemplificat procesul prin care este prelevat exsudatul nazo-fariangian.

Teste rapide bazate pe detecția de antigen viral

 Testele antigen identifică prezența proteinelor de suprafață ale coronavirusului (antigene virale) în probe de secreție nazofaringiană recoltate de la pacienți, sunt mai rapide (rezultatele sunt indicate în 10-15 minute) și mai ieftine, dar mai puțin sensibile decât testul molecular RT-PCR, adică pot exista rezultate fals negative.

De asemenea, testele antigenice negative ar trebui să fie tratate ca prezumtive. În cazul în care un furnizor de asistență medicală este îngrijorat de faptul că persoana respectivă are COVID-19, chiar și după testul antigenului negativ, atunci rezultatul testului ar trebui să fie confirmat cu testarea moleculară RT-PCR. Din cauza performanței lor încă deficitare, aceste teste nu sunt recomandate de OMS pentru triajul populației.

Teste serologice pentru anticorpii anti-SARS-CoV-2

Aceste teste detectează în sânge anticorpii specifici SARS-CoV-2 de tip IgM și IgG produși de organismul pacientului ca răspuns la infecție în trecut (mai exact, răspunsul imun al organismului uman la infecție). Ele sunt denumite și teste serologice, deoarece sunt efectuate de obicei pe ser sanguin.

Pe piață există numeroase teste pentru anticorpii anti-SARS-CoV-2. Eficacitatea testelor pentru anticorpi în diagnosticarea timpurie a COVID-19 este foarte limitată, deoarece anticorpii pot fi detectați în sângele pacientului doar după câteva zile de la infectare. Acest aspect depinde, pe de o parte, de sistemul imunitar al persoanei și, pe de altă parte, de sensibilitatea tehnicii utilizate.

În plus, anticorpii persistă o oarecare perioadă după ce infecția s-a vindecat. Ei nu oferă un răspuns clar în ceea ce privește prezența sau absența virusului SARS-CoV-2 și, prin urmare, nu sunt adecvați pentru a evalua dacă persoana testată poate fi contagioasă pentru alte persoane.

Înlocuirea testelor de diagnostic molecular cu teste rapide de detecție a anticorpilor nu este recomandată, deoarece un test negativ poate induce o falsă senzație de siguranță la pacienți infectați datorită apariției tardive a seroconversiei. De asemenea, testele pozitive care indică prezența IgM ar trebui confirmate cu testele de RT-PCR.

Trebuie acordată atenție faptului că unele teste de anticorpi au sensibilitate și specificitate scăzută și, prin urmare, pot să nu aibă rezultate fiabile. De asemenea, unele teste de anticorpi pot reacționa încrucișat cu altele coronavirusuri care nu sunt SARS-CoV2, virusul care cauzează COVID-19, ducând la rezultate false ale testelor.

Cu toate acestea, testele pentru anticorpi s-ar putea dovedi esențiale pentru efectuarea unor studii populaționale seroepidemiologice pe scară largă pentru a evalua, de exemplu, situația imunologică a lucrătorilor medicali și ca unul dintre elementele necesare pentru a ghida strategiile de relaxare a măsurilor de combatere a epidemiei atunci când pandemia este stăpânită.

Testele serologice vor avea relevanță în special post-epidemic pentru evaluarea seroprevalenței infecției în populația generală (IgG) și a infecțiilor asimptomatice, precum și pentru evaluarea persistenței imunității postinfecție naturală. În context pandemic, testele serologice s-ar putea utiliza la externarea pacienților considerați vindecați, eventual după autoizolare/carantinare, în paralel cu testele de detecție ale ARN viral, testare care ar completa profilul epidemiologic, detectând seroconversia în paralel cu clearence-ul viral.

 Confirmarea promptă a cazului suspect de infecție cu SARS-CoV-2 prin testul RT-PCR este necesară pentru a asigura, rapid și eficient, supravegherea epidemiologică a contacților, implementarea măsurilor de prevenire și control al infecției, precum și colectarea informațiilor epidemiologice și clinice relevante.