În traducere, japonezii de la Mazda încearcă să ne convingă că ideile lor le vom cumpăra noi în viitorul nu prea îndepărtat. Mai degrabă strănepoţii nepoţilor noştri, pentru care o larvă ca Nagare poate va avea sens. Larvă nu e neapărat un termen peiorativ, deoarece ştim de când eram şcolari că aceste fiinţe se transformă în fluturi, extraordinar de frumoşi uneori. Numai că până atunci, larvele rămân nişte nenorocite care mănâncă frunzele pomilor fructiferi, fiind deci dăunători.
Numele larvei de faţă se pronunţă „na-ga-reh” şi parcă aduce a un neaoş „câh”. Practic, este vorba de un nou concept de design, cuvântul de bază care-l defineşte fiind „flow” (curgerea liniilor). Fără îndoială, Nagare se scurge pe asfalt, forma generală a caroseriei fiind de o simplitate dezarmantă: un arc de cerc amplu, care defineşte o pană. Căreia i s-au adăugat roţi şi nişte rizuri laterale – de parcă roţile din spate presează straturile mediane.
Despre partea frontală ar putea vorbi mult mai la obiect biologii, dacă ar putea face abstracţie de prezenţa roţilor. Aşa, vom spune doar că pentagonul specific Mazda, aici într-o formă tridimensională, nu putea să lipsească, în timp ce blocurile optice chiar nu seamănă a faruri. În schimb, stopurile aduc a gene de gheişă.
Dacă vă întrebaţi unde sunt uşile, acestea sunt în număr de două, câte una pe fiecare parte, întinzându-se pe toată suprafaţa laterală şi deschizându-se în sus. Pătrunzând în interiorul puternic luminat (deşi sticla utilizată la parbriz şi pavilion este clar tratată termic), avem surpriza să descoperim patru locuri. Dar nu în configuraţie clasică, ci 1+3, cel al şoferului fiind poziţionat central în faţă. Şoferul beneficiază, de altfel, de un tablou de bord neconvenţional, dar măcar cu instrumente de pe planeta Pământ. Parcă.
Striaţiile de la exterior se regăsesc şi la interior, sentimentul bizar fiind că înăuntru stai, de fapt, afară. Designerii ţin foarte mult la aceste striaţii, lămurindu-ne că au un rol important în conceptul (altul?) „design-first, engineer-later”. Deci devine clar că generaţiile noastre nu vor prinde aşa ceva pe şosele, deşi inginerii nu exclud ipoteza unui propulsor rotativ alimentat cu hidrogen. Cu alte cuvinte, cei de la Mazda vor să fie originali până la capăt.
Nu este ultimul concept de acest fel. În dorinţa de a obişnui publicul cu viziunea lor, cei de la Mazda şi-au propus să ne bombardeze cu astfel de concepte pe parcursul tuturor show-urilor importante din anul 2007. Cine ştie, poate la un moment dat chiar va apărea un fluture zoom-zoom.