GSenzaţie – BMW G650 GS model 2011

E ora 9:30 şi mă aflu în faţa sediului BMW Group. Ajung în
parcarea subterană unde micuţul G650 GS mă aşteaptă nerăbdător de
aventură. Chiar dacă nu este impresionant prin dimensiuni, statura
sa atent creionată îi oferă o personalitate aparte, un mix de
eleganţă şi atitudine rebelă. Silueta ascunde un monocilindrul de
652 cmc pe care aveam să-l descopăr foarte bine calibrat, cu
vibraţii prezente doar cât să-mi aducă aminte că mă aflu pe un
enduro-touring şi nu pe un cross sau un enduro veritabil.

Mezinul familiei GS este disponibil cu două motorizări: cea
standard care oferă 48 de CP la 6.500 de rotaţii şi un cuplu de 60
Nm la 5.000 rotaţii şi una destinată ţărilor cu limitare la numărul
de CP în primii ani de permis (34 cp (25 Kw) la 6.500 rpm şi un
cuplu de 47 Nm la 4.500 rpm). Din fericire, nu e cazul aici, aşa că
mă grăbesc să profit pe cât posibil de toată rezerva de putere
disponibilă.

Încalec şi plec la drum, luând într-o primă fază aglomeraţia
urbană în piept, unde GS-ul se prezintă excelent, fiind foarte
manevrabil şi bine echilibrat. După scurt timp părăsesc Bucureştiul
pentru a mă bucura de tot confortul pe care îl oferă GS-ul. Şaua
este moale şi comodă, iar poziţia de condus foarte bine gândită.
Înălţimea mea (1,85 m) nu este un avantaj acum, la viteze de peste
120 km/h simţindu-mă cam „fluturat” de vânt. Dar nu pot să consider
un minus al motocicletei. Cu rezervorul plin şi cu drumul ce se
desfăsoară în faţa mea, uit rapid de problemele de acasă şi mă
bucur la maxim de fiecare kilometru parcurs.

După câteva tentative eşuate de a găsi treapta a şasea de
viteză, BMW G650 GS are doar cinci rapoarte, m-am resemnat, dar cu
toate acestea, monocilindrul este capabil să „ducă” şi a şasea
treaptă de viteză. Totuşi, chiar şi cu o cutie în cinci trepte,
BMW-ul afişează un consum exemplar de numai 4 l la 100 de km. După
circa 200 km, mai găsesc un minus: lipsa unui indicator pentru
nivelul de carburant. Nu îmi pot da seama de ce nemţii nu au
instalat unul, căci loc era destul pe display-ul digital, poate din
considerente de reducere de costuri?

Pe asfalt, G650 GS se comportă incredibil – îl manevrez uşor, de
parcă aş călări o bicicletă. Condus de drum şi de soare, observ o
poieniţă cu destule denivelări, porţiuni de pământ şi noroi. Decid
rapid că e locul perfect pentru a testa calităţile lui G650 GS în
offroad, acolo unde este de aşteptat ca viitorii proprietari să
ajungă destul de des. Părăsesc asfaltul şi continui drumul pe iarbă
şi pământ, unde lipsa cauciucurilor adecvate îmi limitează uneori
tendinţele de atacare a zonelor cu aderenţă precară, dar cursa
amortizoarelor face din condusul offroad o experienţă destul de
confortabilă.

A doua zi, decid să rămân în aglomeraţia Bucureştiului pentru a
testa la maxim manevrabilitatea lui G65 GS. După vreo patru ore de
umblat brambură dintr-un colţ în altul al oraşului, descopăr că
răcirea uleiului prin cadru tinde să mă jezene oarecum în zona
genunchiului drept. Cu siguranţă nu este un defect capabil să
îngroape toate calităţile oferite de micuţul BMW GS, dar este
destul de inconfortabil dacă ai multe drumuri de făcut într-un oraş
atât de aglomerat.

La sfârşitul zilei, micile defecte sunt de mult uitate, doza de
G650 GS întipărindu-mi un zâmbet tâmp pe faţă, cu care am rămas
chiar şi după ce am părăsit parcarea şi am privit în oglinda
retrovizoare cum mezinul familie GS rămâne în acelaşi loc de unde
începusem distracţia cu o zi în urmă.

Noul membru al familiei BMW GS a impresionat atât la capitolul
design cât şi la cel al performanţelor. Cu toate că este cel mai
mic model din familia GS, G650 este aproape la fel de impunător ca
fraţiorii mai mari.